Mailul de Vineri

Abilitatea de a analiza rapid și eficient, de a-ți asuma decizii, de a ști ce funcționează (și ce nu) pentru tine, de a-ți concentra curajul în acțiune și de a te redresa permanent. Viteza, dacă e conștient asumată, nu ucide. Dimpotrivă. Îți crește șansele de a fi eficient. De a te ocupa cu succes de taskurile zilnice și de a te îndrepta cu viteză spre viitor.

Uite unde am ajuns este doar o mostră de exprimare/gândire neputincioasă. Persoana ce rostește/gândește așa ceva permite să i se facă ceva. Să fie transformat în ceva sau să fie dus într-un anume punct. Persoana de care-ți scriu aici e un simplu receptor, un bazin, dacă vrei, în care se adună tot ceea ce vor/aruncă ceilalți. Persoana asta nu conduce nimic, ci e condusă doar de circumstanțe (poți citi și soartă).

Și de multe ori, ia în calcul că procrastinarea e un dar. Sau un  mesaj. Îți poate spune foarte clar unde se află pasiunea și interesul tău cel mai sincer, sau, spune-i dacă vrei „chemarea ta”. De multe ori, activitatea cu care preferi să înlocuiești îndatoririle pe care le procrastinezi, poate fi o chemare puternică și de mare ajutor.

Trăim vremuri dificile. Vremuri în care e greu să distingi întotdeauna falsul de autentic, esențialul de zgomotul de fond sau starea sănătoasă de echilibru de liniștea de dinaintea furtunii. Pare că e și mai greu să-ți păstrezi armonia și doza de rațiune în lupta cu experiențele zilnice, cu atât mai mult cu cât haosul pare să crească, nu să descrească, așa cum am putea spera.

Ca un vapor pe o mare încărcată și violentă, farul (frica) ne luminează calea către țărm. Ne arată încotro să ne îndreptăm pentru cursa sinelui nostru ideal. Ne spune foarte clar că acolo unde este teamă este și potențial de creștere, evoluție și, mai ales, de experiență. Până la urma de-asta suntem aici, nu? Să gustăm din plin experiența umană.

Mai degrabă, în scurta noastră viață, în loc să tot alocăm timp și resurse pentru a ține fericirea aproape, să ne optimizăm interesele și preocupările. Sunt șanse mai mari ca acele interese, pe lângă inspirație, cunoaștere, entuziasm, ș.a.m.d., să ne spună mai multe, și într-un mod mai complet, despre ce înseamnă să fii om. O viață trăită explorându-ne la maxim condiția pare mai cu sens decât una zguduindu-ne pentru fericire.

Resentimentele apar atunci când prioritizăm nevoile și dorințele altora în detrimentul propriilor nevoi și limite. Frustrări, resentimente, senzația de a fi folosit sau lipsa de apreciere – toate acestea apar atunci când ieșim din zona de relaționare prin compasiune și empatie autentică cu respectarea propriilor limite și nevoi și intrăm in people-pleasing mode.

Aproape în fiecare zi ne sunt rezervate activități de tot felul. Surprize de tot felul. Mai niciodată socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Dimpotrivă. Ca să eviți surpriza (sau conflictele) e recomandabil să-ți antrenezi adaptabilitatea. Să-ți creezi un scut mental și să faci față oamenilor toxici pe care viața ți-i scoate în cale și să spui NU activităților care nu-ți fac plăcere.

Citeam la un moment dat că suntem suma oamenilor cu care ne petrecem cel mai des timpul. Suma cărților citite, a artei cu care ne delectăm, a poveștilor pe care ni le spunem. Cred că suntem toate de mai sus + experiențele pe care le trăim și a concluziilor pe care le tragem. A mediului și a bagajului genetic. Suma a multor, multor lucruri.

Nu tot ce zboară prin jurul nostru e informație. De multe ori e vorba doar de zgomot de fond, de distrageri și de fleacuri care nu doar că te abat de la drumul tău, dar te mai și inflamează cu privire la o cauză sau te deturnează de la a susține o cauză. E vorba de multe ori despre simplă dezinformare. De unde nu știam mare lucru despre un lucru, faptul că ne-am expus la o sumedenie de surse nu ne-a ajutat prea mult. Dimpotrivă.