Salutare,
Diana aici.
Câteva cuvinte despre empatie, mulțumirea altora și resentiment.
1. People-pleasing sau o comuniune autentică?
Interacționând cu cei din jurul nostru, din iubire sau din dorința de a fi acceptați și incluși, încercăm să o facem în așa fel încât să îi mulțumim cât mai mult. Și o facem prin a răspunde nevoilor lor, ba poate chiar prin a le anticipa sau prioritiza.
Când se întâmplă asta din pură iubire, compasiune sau grijă? Când se întâmplă pentru că mai degrabă ne dorim acceptați, incluși sau pentru că dorim să ne simțim utili? Cum ne dăm seama care varianta este în situația respectivă, mai ales dacă ne trezim în circumstanțe în care par să existe toate variantele de mai sus?
Greu de spus. Dar poți verifica dacă în acele momente se naște vreun resentiment. Intră în acea stare de conștientizare de sine, în care îți activezi atenția nonreactivă și lipsită de judecăți asupra stării interioare, și observă apariția unor astfel de senzații în corpul și mintea ta.
Diferența majoră dintre people-pleasing/mulțumirea celorlalți și practica empatiei autentice se află în interiorul nostru – în ceea ce simțim. Acolo se află busola care ne spune pe ce baricada ne aflam. Urmărește, așadar, dacă simți vreun resentiment în acele momente de interacțiune, sau e doar pace, mulțumire și comuniune.
2. Resentimentele și empatia
Resentimentele apar atunci când prioritizăm nevoile și dorințele altora în detrimentul propriilor nevoi și limite. Frustrări, resentimente, senzația de a fi folosit sau lipsa de apreciere – toate acestea apar atunci când ieșim din zona de relaționare prin compasiune și empatie autentică cu respectarea propriilor limite și nevoi și intram in people-pleasing mode.
Empatia autentică, pe scurt, reprezintă înțelegerea profundă a perspectivelor și emoțiilor celorlalți. Preferabil, fără a le neglija pe ale noastre și fără a le lăsa să ne debusoleze orientarea de moment, sau, mai grav, identitatea.
Îmi place subiectul. Se vorbește, în general, mult despre empatie. Au apărut din ce în ce mai multe studii în ultimii ani pe tema asta și este un subiect de discuție pe care îl aud frecvent, atât la ieșiri la bere, cât și în medii mai formale și academice. Și eu am încercat să aflu cât mai multe de-a lungul timpului despre această super abilitate a noastră.
Spre rușinea mea, însă, până acum câteva zile, nu mă gândeam că empatia poate fi de mai multe feluri. În creierul meu era doar termenul general de empatie, fără prea multe nuanțe. Las mai jos 3 categorii în care poți percepe această aptitudine.
3. 3 tipuri de empatie
Dacă stai să te analizezi puțin, cred că poți identifica ușor momente în care te-ai aflat într-un tip de empatie sau altul. Sau poate unul dintre ele îți este mai specific. Și, de asemenea, poate că poți identifica și momentele în care nu te-ai aflat în niciuna din cele de mai sus și mai degrabă erai expus unor situații care îți trezeau resentimente și nu conexiune reală.
Am ales contrastul acesta dintre resentiment și empatie (în diferitele ei forme) pentru că încerc să îmi amintesc constant că una dintre căile către conexiuni mai sănătoase este prin păstrarea unui echilibru între nevoile noastre și ceea ce lumea exterioară ne solicită.
Dacă ne simțim ignorați, nedreptățiți sau neapreciați în ciuda eforturilor noastre de a mulțumi, poate că trebuie să limităm expunerea la situațiile/oamenii care le generează. Sau, poate că putem încerca să cultivăm o empatie reală și echilibrată (adresată inclusiv nouă înșine) pentru a ne proteja propriile nevoi și spațiu în timp ce le oferim și celorlalți ce au nevoie.
Creștem împreună,
Diana
