Salutare,
Diana aici.
Cu protestele din ultimele zile am realizat că mi-e tot mai greu să pricep ce cer unii și ce oferă alții. La fel de greu îmi e să dibuiesc unde e miezul problemei. Revendicări exagerate sau doar ineficiență și incompetență pe linie din partea reprezentanților noștri din Guvern? Nici, nici? Și, și?
Deși am urmărit destul de mult în ultimele zile dinamica aceasta a protestelor, nu mi-am format încă o idee solidă. Nu doar că obiectul protestelor nu-mi e foarte familiar, dar nici bagajul meu anterior de cunoștințe nu mă ajută să avansez prea mult.
Nu mă pripesc. Nu mă hazardez. Colectez date și reacții și încerc să gândesc coerent. Și pentru că sunt implicată în acest proces, m-am gândit să-ți împărtășesc câteva dintre provocările ce ni se ridică în față atunci când avem de-a face cu fapte noi sau despre care nu știm prea multe.
1. Informația e o marfă perisabilă
Nu tot ce zboară prin jurul nostru e informație. De multe ori e vorba doar de zgomot de fond, de distrageri și de fleacuri care nu doar că te abat de la drumul tău, dar te mai și inflamează cu privire la o cauză sau te deturnează de la a susține o cauză. E vorba de multe ori despre simplă dezinformare. De unde nu știam mare lucru despre un lucru, faptul că ne-am expus la o sumedenie de surse nu ne-a ajutat prea mult. Dimpotrivă.
Îți sună familiar?
Dacă în trecutul nu foarte îndepărtat să fii informat era un obiectiv al naibii de greu de îndeplinit, pentru că nu aveam acces la surse credibile de informație, în prezent ne confruntăm cu altă problemă: abundența surselor, potopul de canale de Media ce răspândesc știri despre te miri ce subiecte obscure.
Simpla realitate că afară ninge nu e în sine o informație, ci doar un banal fapt. Pentru a fi considerat informație, acest fapt trebuie să fie transmis de un transmițător către un receptor, printr-un mediu anume (viu grai, scris ș.a.m.d.). Construirea informațiilor e un proces departe de a fi obiectiv. Fiecare dintre transmițători aduce cu sine marca sa proprie, prejudecățile ce-l domină și bine cunoscute limite de înțelegere.
2. Scurtul drum de la informare la manipulare
Imaginează-ți un fapt, ceva mai complex decât cel de mai sus, povestit, să zicem, de cinci transmițători. Chiar dacă de cele mai multe ori sensul narațiunii e asemănător, informația transmisă de cei cinci e diferită. Și devine cu atât mai diferită cu fiecare repetare a narațiunii. Nu e nimic rău cu toate astea. Așa funcționăm.
Când cei care interpretează un fapt sau un grup de fapte sub forma unei informații o fac cu onestitate, lucrurile sunt ok. Cei care ascultă se pot considera informați. Mai mult, pot concluziona că sunt tratați cu respect de către cei ce le livrează informația.
Când însă transmițătorii o fac cu gândul la trunchierea faptelor, la schimbarea contextului, a participanților sau pur și simplu motivați fiind să ascundă adevărul gol-goluț, avem o reală problemă.
Informațiile nu se mai transmit de dragul adevărului, pentru scopul nobil al informării și educării celorlalți. Informațiile sunt schilodite și sunt transformate în manipulări, iar obiectul manipulării suntem fiecare dintre noi. Noi suntem marfa și a noastră atenție se vrea deturnată de la un domeniu anume pentru a fi direcționată spre un altul. Totul spre beneficiul celui ce vrea să ne influențeze.
E pur și simplu imposibil să ne ferim de toate manipulările informaționale existente în jurul nostru. Totuși, cred că în sprijinul nostru putem folosi onestitatea de a nu ne forma idei fixe pe subiecte și teme pe care nu le stăpânim, de a fi răbdători, de a asculta până la capăt. Poate cea mai importantă e dorința de a învăța constant și de a ne informa din surse cât mai serioase. Doar prin educație putem spera că vom ridica vălul înșelător așezat pe cele mai multe dintre manipulările ce ni se prezintă drept informații.
3. Dezinformarea ca divertisment
E greu să te smulgi din cercul vicios al perpetuării dezinformării. Să faci un efort conștient de a verifica sursa de informare, credibilitatea, competența și buna credință a acesteia, să iei distanță și să abordezi critic și vigilent enormul val de date cu care iei contact. E de-a dreptul imposibil, în termeni de timp necesar, să cercetezi în profunzime orice vezi/auzi în zonele din care-ți extragi informația. Tocmai de aceea, ceea ce poți să faci e să încerci să eviți cu desăvârșire anumite medii despre care știi că nu sunt recunoscute pentru onestitate și seriozitate, ci pentru can-canuri și divertisment ieftin.
Mai acum câteva zile, la sugestia unui amic, am urmărit un scurt clip video pe una dintre platformele de Social Media în vogă. Long story short, un europarlamentar străin (aveam să aflu ulterior că e originar din Danemarca) explica ceva unui public amuzat, care adesea îl lua peste picior. Atmosfera în care se desfășura acțiunea era una caraghioasă, iar materialul era titrat pentru ca publicul urmăritor să prindă esența poveștii. Bomboana de pe colivă, videoclipul rula în fața ochilor mei curioși sub următorul (aproximativ) titlu: Europa râde de români și de România.
Iar acest material mai avea și sute de mii de distribuiri. Probabil că mulți dintre cei care-l văzuseră se amuzaseră copios, în timp ce le displăcuse la fel de copios aroganța “europenilor” ce luau peste picior România și pe cetățenii ei.
Toate bune și frumoase până aici, doar că mesajul pe care ni-l livra videoclipul era fals. Bazându-mă pe Google translate am urmărit ce transmitea europarlamentarul din material. Nimic despre români, nimic despre România, ci doar despre o experiență amuzantă, pe care cei din public o gustau pe îndelete.
M-am întristat instantaneu. Evident, am întrerupt ciclul răspândirii acestei dezinformări găunoase. Mânia și agresivitatea la adresa Uniunii Europene pe care le manifesta cel ce-mi trimisese acest videoclip erau nedrepte. Ca el erau mulți alții. I-am spus ce am descoperit și l-am rugat să nu mai popularizeze asemenea prostii.
Am mai descoperit ceva – faptul că atunci când afli repede totul, în cuvinte puține și convingătoare, riști să ratezi perspectiva și a distanțarea necesare când judeci un fapt sau o informație. Când totul e divertisment, spectacol și convingere osificată, rămâne puțin loc pentru cunoaștere, adevăr și rațiune. Iar din toate acestea societatea și umanitatea pierd cel mai mult.
Creștem împreună,
Diana
