Citește ultimele articole

Astăzi vreau să fac un elogiu unor lucruri care de obicei nu se bucură de o publicitate prea bună. Lucruri de care ne ferim și pe care le hulim câteodată. Dar uite de ce fiecare are un sens.
Nu prea te gândești că oboseala ar putea fi o emoție. Te gândești la oboseală ca la o stare fiziologică. Ai avut o zi lungă și stresantă, plină de activități și ai obosit. Ai făcut mișcare la intensitate mare și ai obosit. Ai dormit prost azi-noapte și acum, la final de zi, ai obosit rău. Dar mai simți oboseala și altfel.
Cred în continuare cu tărie că suntem stăpânii propriului destin. Prin obiceiuri, valori, fapte, gânduri și trăiri la care zilnic dăm naștere, și prin care ne conturăm viața și sinele. Noi suntem căpitanii și instanța ultimă care decide dacă păstrăm un gând și îl lăsăm să devină realitate, dacă ținem de un obicei și îl lăsăm să facă valuri în viitor, dacă ne ghidăm după o valoare care ne va face să fim mai buni, sau o băgăm într-un sertar ascuns când ne este prea greu să trăim la înălțimea ei.
Justiția nu e înfăptuită de mulțimi, ci de magistrați. De persoane înalt calificate de la care cu toții ne așteptăm să împartă dreptatea cu discernământ și în mod corect. La fel, actul medical nu este realizat de mulțimi. Medicii, specialiștii în tratare și prevenire sunt cei care salvează situația. Chiar și așa, sunt și situații, deloc puține, în care înțelepciunea mulțimilor e cartea câștigătoare. Unde-s mulți, puterea crește. Așa e, în anumite cazuri chiar așa stau lucrurile.