De câte ori nu ai auzit într-o discuție în care nu se ajunge la un consens sau o finalitate: „eh, adevărul e undeva pe la mijloc – suntem noi prea mici să pricepem”. Și brusc, dezbaterea se oprește și toată lumea pare să cadă la un acord. Nici ca tine, nici ca mine – pe undeva pe la mijloc. Dincolo de faptul că rareori adevărul se află la mijloc, între două sau mai multe părți care și-l dispută, replica aceasta e prea comodă și e și de-a dreptul sforăitoare.
Pentru sărbătorirea autentică a Zilei Națională a României nu avem nevoie de spirit sportiv, din fericire, ci doar de solidaritate. Nu e greu, după cum nu e nici ușor să fii român. E la fel cum e pentru toți locuitorii planetei, indiferent de culorile naționale pe care le arborează în piept, la vedere, sau în locuri mai tainice doar de ei știute.
Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.
Am dat peste câteva citate săptămâna aceasta. Întâmplător. Pe unele le-am auzit, pe altele le-am citit. O să le las mai jos pe cele trei care au rezonat cel mai puternic cu mine zilele acestea.
Profunzimea, focusul, atenția completă apar atunci când învățăm să spunem și NU. Pentru că acest cuvânt devine un far pentru direcționarea atenției și a resurselor către ceva important. Dacă reușim să abordam selectiv prioritățile, experiențele și dorințele pe care tânjim să le transformăm în realitate, avem șanse mai mari de reușită.
Nivelul IQ-ului se rezumă la capacitatea noastră de înțelegere, de a rezolva probleme logice/matematice, de a reține informații și de a ți le aminti ulterior. Este fix cam ce facem noi în școli: memorăm lucruri, le reproducem de-a fir-a-par, rezolvăm probleme și scenarii matematice/logice și încercam să înțelegem informațiile pentru a le folosi în niște parametri bine stabiliți de către curricula școlara.
Cum te poziționezi în fața încercărilor? Cu pași mici și siguri sau gata de mari salturi? Fiind vorba despre o perioadă în care multe promisiuni își așteaptă „dezlegarea”, am ales să-ți descriu ce cred despre rezoluțiile de an nou și despre puterea obiceiurilor mici, dar semnificative pe termen mediu și lung. Nu am încurajat niciodată avânturile vijelioase. Am ales să mă ghidez după teoria pașilor mărunți, constanți, care produc acumulări capabile să facă diferența.
Ți-am scris acum câteva săptămâni despre autenticitate. Despre modul în care interacționezi cu ceilalți și, în general, despre cât important e ca relațiile pe care le construiești să fie autentice și nimic mai puțin. Îți scriam și că, prin disciplină și exerciții regulate, poți pune autenticitatea în reflectoare. Poți să-ți ușurezi și îmbunătățești rolurile pe care le îndeplinești în „jocul social" numit viață
Pare contraintuitiv, dar nu tot timpul bombardamentul de activități, stimuli, senzații și informații duce la progres. Cele mai bune idei, cele mai tari inspirații vin, de multe ori, când stai în liniște.
Este un fapt că frontierele cunoașterii noastre au fost extinse datorită internetului. Putem comunica fără probleme cu oameni aflați la capătul opus al planetei. Accesăm informații la care cu greu am fi avut acces în alte perioade ale istoriei, iar asta într-un timp fulgerător. Putem trăi mii și mii de vieți, putem vedea și auzi o sumedenie de povești noi și diferite de fiecare dată, putem să ne mărim aria experiențelor legate de ce înseamnă să fi om ca niciodată în istoria noastră.