Salutare,
Diana aici.
Cum te poziționezi în fața încercărilor? Cu pași mici și siguri sau gata de mari salturi? Fiind vorba despre o perioadă în care multe promisiuni își așteaptă „dezlegarea”, am ales să-ți descriu ce cred despre rezoluțiile de an nou și despre puterea obiceiurilor mici, dar semnificative pe termen mediu și lung.
Nu am încurajat niciodată avânturile vijelioase. Am ales să mă ghidez după teoria pașilor mărunți, constanți, care produc acumulări capabile să facă diferența.
Uite ce mi-a ieșit.
1. O nouă rezoluție pentru noul an?
Îți mărturisesc că nu sunt adepta rezoluțiilor rumegate intens și aplicate din chiar primele zile ale unui nou an. Știu, visele și dorințele pe care le nutrim cu toții la cumpăna dintre ani au o mare putere de mobilizare. Sunt pline de avânt și promit să treacă peste orice piedici sau provocări ivite de te miri unde.
Ele sunt pline de avânt, dar noi suntem la înălțimea lor? Cel puțin eu și cei din jurul meu… doar rareori. Cred că nu e nevoie ca demararea unui plan de schimbare să coincidă perfect cu intrarea într-un an nou, într-un sezon nou ș.a.m.d. Cred că e important să identifici clar indiciul (nevoia de schimbare sau de îmbunătățire), să îți găsești dorința de a trece la treabă (să intuiești recompensa de care te vei bucura pe parcursul drumului), să reacționezi (să iei taurul de coarne și să pui în aplicarea ceea ce-ți propui), iar mai apoi să obții și să prețuiești recompensa. Oricare ar fi aceasta, indiferent dacă visezi să scazi în greutate, să te eliberezi de țigări, să înveți mai mult sau mai știu eu ce.
2. Acționează (în permanență) în pași mărunți, neîntrerupți
Cădem foarte des în capcana de a crede că marile succese se obțin prin câteva sforțări supraomenești. A descoperit cineva un tratament revoluționar pentru o formă de cancer? Înseamnă că a dat lovitura. A obținut cineva un post de medic la Institutul Karolinska (aici se decernează anual premiul Nobel pentru medicină)? Înseamnă că i-a ieșit pasența. E cineva mult mai abil decât noi în a se adapta cu succes la provocările pe care le aduce cu sine viața modernă? Pesemne că e descurcăreț (și mai e și plin de șansă).
Ar fi prea frumos și simplu ca lucrurile să se petreacă așa. Totuși, la o privire mai atentă, lucrurile se dovedesc a fi mult mai complexe. Iar etapele ce se cer arse de la punctul A spre punctul B, oricât de lung sau de scurt ar fi drumul, ne scapă cumva.
Când nu purtăm ochelarii potriviți nu reușim să înțelegem că nu marile salturi asigură marile victorii, ci micile schimbări. Ele, micile obiceiuri, rutinele noastre repetate neîntrerupt sunt cele care produc marile diferențe, marile triumfuri.
Nu e nevoie de salturi supraomenești pentru a obține performanța. Nici pe departe. E însă nevoie de stabilirea unor rutine sănătoase, durabile și ușor de acomodat.
3. Rutina (nu) este dușmanul libertății?
Faptul că zilnic ne spălăm pe dinți, ne aranjăm, ne ducem la job sau facem orice altă activitate repetitivă e în sine o rutină. Una sănătoasă. E un obicei, pentru că asta e în sine rutina. E ceea ce câștigi din repetarea frecventă a aceleiași acțiuni. E modul în care, și tu, și eu ne dezvoltăm reacțiile automate la anumite situații date.
Închipuie-ți cum ar fi dacă, prin absurd, creierele noastre nu ar stoca în mod automat toți pașii pe care îi întreprindem pentru a realiza ceva. Orice. Imaginează-ți doar cât de obositor ar fi să o luăm mereu și mereu de la capăt, cu temerile și ezitările specifice fiecărui nou început.
Rutina nu este nici pe departe dușmanul libertății. Dimpotrivă. Este aliatul ei. Îi este complementară și asta dintre-un motiv cât se poate de simplu. Cu cât automatizezi mai multe dintre reacțiile tale la anumite situații deja întâlnite cu atât câștigi mai mult timp în care să te bucuri de ceea ce contează pentru tine.
La fel e și cu reușitele sau înfrângerile noastre. Și unele, și altele, indiferent cât de nesemnificative sunt, se acumulează în pași mărunți. Sfârșesc prin a produce consecințe majore. În bine sau în rău. În măsură să paveze drumul către glorie sau dezastru (sună cam teatral, dar înțelegi tu ideea).
Ce vreau să spun cu toate acestea… succesul nu e consecința schimbărilor făcute o singură dată în viață. E foarte tentant să crezi că momentele de cotitură sunt cele care schimbă totul. Dar ele, momentele de cotitură, sunt produsul acumulării unor acțiuni anterioare, al unei rutine ce a făcut posibilă declanșarea schimbării.
Succesul e produsul rutinei zilnice. Al tuturor rutinelor ce converg în direcția pe care ți-o stabilești. Pas cu pas, efort alăturat unui alt efort. Doar așa poți spera să transformi timpul în cel mai bun aliat.
Fiind primul #maildevineri din acest nou an, îți doresc multă sănătate și o serie interminabilă de pași mici ce te vor duce spre culmile pe care le râvnești.
Creștem împreună,
Diana
