Educație

Ne naștem fără să știm cine suntem, fără să știm să gândim. Știm doar să simțim. Prin intermediul sentimentelor noastre, modul în care suntem crescuți creează traiectoria vieții noastre viitoare. Citatul, care îi aparține dr. Natasha Khazanov, îmi răspunde la frustrarea mea ceva mai veche de a nu putea apela tot timpul la rațiune. Oricât de logice ar fi gândurile mele, în multe, multe cazuri, prevalează sentimentele. Emoția.

Schimbări climatice. Încălzire globală. Extincție a unor specii de animale. Auzim atât de des despre asemenea situații încât aproape că am obosit.  Ne-am pierdut atenția. Faptul că nava spațială numită „Pâmânt” dă semne de oboseală nu ne trezește interesul.

De ce unii dintre noi se auto-actualizează cu succes? De ce alții, cu circumstanțe de viață similare, rămân prinși în aceleași vechi tipare, cu aceleași replici, aceleași gânduri, aceleași concepții învechite? De ce unii se lasă prinși în închisoarea rigidității, iar alții valsează pe evenimentele mereu în schimbare?

Uită-te în jur. Incompetenții au dat năvală în administrație, în guvern. Îi întâlnim pretutindeni. Au o mentalitate de clan. Își conservă privilegiile și le perpetuează. Nu e nimic nou aici, după cum situația aceasta nu e specifică doar României.

Mulți dintre termenii pe care îi folosim în prezent și-au pierdut sensul inițial. Unii doar au fost goliți de sens, rămânând o carcasă învechită, în vreme ce alții au sfârșit prin a fi percepuți altfel. La fel ca oamenii și societățile, cuvintele cunosc o evoluție specifică. Au o viață proprie. Reflectă schimbările pe care le suferă și accepțiunea generală la care ajung. Economie este un asemenea termen. De la sensul inițial și până la cel pe care i-l rezervăm în prezent a cunoscut o transformare revoluționară. Ceea ce e cu adevărat interesant e că istoria sa ne spune multe despre societatea de piață în care trăim în prezent.

Sub-stimularea este motivul pentru care tot deschizi aplicații de Social Media într-un mod inconștient (voiai să te uiți la ceas, dar te-ai trezit brusc pe Facebook), motivul pentru care unii joacă compulsiv la jocuri de noroc sau pariuri sportive, motivul pentru care mulți caută senzații tari prin diverse mijloace (șofat periculos, abuz de substanțe) și tot așa.

Noi, cei de astăzi, știm că pariul comunismului a fost unul pierzător. A promis să vină în ajutorul celor mulți și sărmani, dar a lăsat în urmă ruine, mentalități vlăguite, rezistente la schimbare și temătoare față de nou, obiceiuri răutăcioase și, poate cel mai important, o lipsă bolnăvicioasă de încredere. În oameni și în viitor.

Ți-am scris acum câteva săptămâni despre autenticitate. Despre modul în care interacționezi cu ceilalți și, în general, despre cât important e ca relațiile pe care le construiești să fie autentice și nimic mai puțin. Îți scriam și că, prin disciplină și exerciții regulate, poți pune autenticitatea în reflectoare. Poți să-ți ușurezi și îmbunătățești rolurile pe care le îndeplinești în „jocul social" numit viață

Suntem tentați câteodată să aruncăm cu pietre în ceilalți. Ba chiar o facem cu entuziasm, chiar dacă niciunul dintre noi „nu-i lipsit de păcat”. Înclinăm să credem că sancțiunile aspre și pedepsele usturătoare sunt cele mai bune instrumente pentru corijarea celor ce se abat de la normele sociale. Ne grăbim să-i arătăm cu degetul pe ceilalți, să-i transformăm în țapi ispășitori pentru cele mai mari necazuri, sperând că astfel înfăptuim noi justiția.

Știu că sună contra-intuitiv, însă adversitățile apărute în calea noastră nu ne sunt inamici. Sunt, mai degrabă, căile sau instrumentele prin care putem fi varianta noastră cea mai bună. Asta înseamnă că ar trebui să mulțumim cerurilor pentru perioadele tulburi? Nu. Dar putem să găsim calea de a fi varianta noastră ideală la care mai visăm câteodată cu ochii deschiși? Cred că da.