Educație

Ne „pierdem” o treime din viață dormind. Somnul e poate cea mai misterioasă dintre activitățile pe care le desfășurăm în mod ciclic. În lipsa lui murim. Într-un experiment realizat în 1979 pe rozătoare, cercetătorii de la University of Chicago le-au privat de somn și le-au adus la epuizare. Au sfârșit într-un interval cuprins între 11 și 32 de zile.

În ciuda numărului mare de oameni cu astfel de trăsături, când vine vorba de leadership și poziții de conducere, introvertiților li se spune pas de obicei. Iar când profesorii se gândesc la ideea de student model, mai toți descriu trăsăturile unei persoane extrovertite. Și instituțiile, școlile, locurile de muncă sunt create, tot în mare, pentru persoane cu atribute extrovertite și pentru nevoia lor de stimuli - mai mulți, mai deși și mai puternici.

Suntem tot mai expuși la universul informațional din jurul nostru. Din păcate, nu avem întotdeauna instrumentele necesare pentru a-l filtra. Nu reușim să scăpăm nepăcăliți de cele mai multe ori. Din fericire, există metode prin care putem îmbunătăți această situație. Există și multă cunoaștere, multe exemple ce ne pot face mai agili și mai pregătiți.

De câte ori nu ai auzit într-o discuție în care nu se ajunge la un consens sau o finalitate: „eh, adevărul e undeva pe la mijloc – suntem noi prea mici să pricepem”. Și brusc, dezbaterea se oprește și toată lumea pare să cadă la un acord. Nici ca tine, nici ca mine – pe undeva pe la mijloc. Dincolo de faptul că rareori adevărul se află la mijloc, între două sau mai multe părți care și-l dispută, replica aceasta e prea comodă și e și de-a dreptul sforăitoare.

Da, câteodată părerea semenilor noștri ni se pare deranjantă, dar scosul din pepeni nu vine neapărat din faptul că acele opinii și păreri sunt frustrante sau diferite. Vine, mai degrabă, din incapacitatea celor mai mulți dintre noi de a stăpâni, așa cum se cuvine, arta discuției în contradictoriu. Arta argumentării.

Nivelul IQ-ului se rezumă la capacitatea noastră de înțelegere, de a rezolva probleme logice/matematice, de a reține informații și de a ți le aminti ulterior. Este fix cam ce facem noi în școli: memorăm lucruri, le reproducem de-a fir-a-par, rezolvăm probleme și scenarii matematice/logice și încercam să înțelegem informațiile pentru a le folosi în niște parametri bine stabiliți de către curricula școlara.

Oamenii de rând sunt capabili de multe lucruri. Bune și rele în egală măsură. Motivați de gânduri și viziuni sănătoase sau nu, oamenii de rând sunt principala rotiță a istoriei. Da, liderii, gânditorii, vizionarii și oamenii de acțiune au rolul lor bine determinat, dar oamenii de rând pun totul în mișcare. De cele mai multe ori în mod naiv, cu entuziasm și cu senzația că iau parte la ceva grandios...

Am dat peste câteva citate săptămâna aceasta. Întâmplător. Pe unele le-am auzit, pe altele le-am citit. O să le las mai jos pe cele trei care au rezonat cel mai puternic cu mine zilele acestea.

Limba romana este o ființă dinamică. În plină transformare, vervă, fluctuație și inovație. Nu a dispărut catastrofal atunci când alte limbi s-au întrepătruns cu ea. Și nu va dispărea nici acum, în ciuda tonului și viziunii apocaliptice a unora mai (fals) nostalgici după puritate. Să avem mai multă încredere în limba și cultura noastră. Ele deși suferă transformări, sunt trainice și adânc înfipte în noi. Nu vor dispărea, dar vor prelua din efervescenta fiecărei generații constant.

Și tu, ca mine și mai toată România ai fost martor la întâmplările tragice recente. De la cazuri medicale eșuate și încărcate de o neglijență și nepăsare incredibile, la cazuri ale corupției de zi cu zi, și până la cazurile acelor indivizi preocupați doar de propriul sine și propriile plăceri în dauna (de multe ori fatală) a altora. Care-i faza? De ce suntem (și) așa, noi, românii?