Educație

Un vechi proverb arab spune că răbdarea e „cea de-a doua minte a omului”. Poate împrejurările nu îți sunt favorabile. Poate că încă nu ai luat decizia de a trece la acțiune. Poate că încă nu ești pregătit să gestionezi victoria. Poate... Renunță la amânările inutile. Folosește-te de această a doua minte și cucerește-ți, atunci când te simți pregătit, toate „Everesturile”. Pentru că e în puterea TA să faci tot ceea ce îți propui.

Poate știi, poate nu știi, Alfred Adler este unul dintre titanii psihologiei moderne – alături de coloși precum Freud și Jung. Austriac, ca naționalitate, și evreu, ca etnie, Adler este asemenea ție: pasionat de medicină. Face studiile la Viena, unde se specializează în psihiatrie. Alege să nu bată pasul pe loc. Fondează Școala de Psihologie Individuală. Își fixează un obiectiv important: să înțeleagă omul!

Învățarea nu se încheie niciodată. Dimpotrivă, continuă neîntrerupt toată viața. Între două „învățări”, îți propun un subiect la care te invit să te gândești cu atenție. Uite despre ce este vorba în fenomenul numit... Dunning-Kruger

Cultura urbană și experiențele contemporane ale Coreei de Sud sunt exportate în fiecare zi cu mult succes. De mai bine de 20 de ani, „stilul coreean” trezește simpatie aproape peste tot. Pentru o țară mică, care numără puțin peste 51 de milioane de locuitori, este o reușită fabuloasă. Spun țară mică pentru că așa e: are o suprafață comparabilă cu a Transilvaniei!

Cei mai mulți dintre cei de vârsta noastră nu obișnuiesc să voteze. Doar unul din patru tineri (vârsta 18-34 de ani) se prezintă, în medie, la urnă. Din totalul celor care votează, tinerii reprezintă puțin peste 20%. Iar asta e ok. Nu sunt aici să judec, vreau doar să îți povestesc despre mecanismul din spate și modul în care luăm alegeri, chiar dacă de multe ori nu suntem conștienți de asta.

Întrucât pandemia continuă să ne dea bătăi de cap, m-am gândit să-ți împărtășesc câteva gânduri despre un subiect de actualitate. Îți propun o scurtă oprire în dreptul unuia dintre cele mai răspândite și neplăcute raționamente. Ideea de astăzi vine în sprijinul adevărului — în sprijinul informației adevărate. Te va ajuta să înțelegi și să te ții la distanță de "capcanele" conspirației.

Un lucru e sigur. Pandemia ne-a schimbat multe obiceiuri, dar ne-am adaptat surprinzător de bine noilor realități. Cu respectarea restricțiilor impuse de autorități, viața noastră a continuat să meargă mai departe. În fond, e normal să fie așa.

Pentru materialul de astăzi, aleg să-ți scriu despre o emoție de care ne ferim cu toții. Este un subiect nepopular, poate chiar incomod. Chiar și așa este una dintre trăirile pe care am vrea sa le ascundem undeva, într-un dulăpior al minții noastre, eventual închis cu lacătul. Apropo... De câte ori nu te-ai simțit jenat pentru că ți-ai amintit de chestia aia penibilă din clasa a șaptea, pe care, evident, nimeni nu o mai contabilizează în afară de tine? Încă te face să îți îngropi capul adânc în pernă și să îți dorești să dispari pentru o secundă. Cunoști senzația? Te simți ușurat, dacă îți spun că fiecare dintre noi se confruntă cu ea?!

Dacă mi-aș fi dat ochii peste cap ori de câte ori am auzit spunându-mi-se „Fii pozitiv! Gândește optimist și totul va fi bine!”, ochii încă mi s-ar plimba frenetic prin cap, chiar și în momentul în care îți scriu aceste rânduri. Sunt convins că nu sunt singura persoană care s-a simțit iritată de valul de citate ce ne învață cum să gândim (evident, pozitiv), cum să privim viața (everything’s great, right?!) și cum să trăim (doar trăiri alese, pozitive și minunate; restul la gunoi – reprimăm și refulăm). Pentru a combate acest val crescând de iritare, am ales să studiez puțin acest „creier idiot și negativ” al nostru. 

Suntem la început de an. Printre diferitele stări care ne încearcă, facem tot posibilul să ne mobilizăm pentru provocările pe care ni le va scoate în cale viața. Să le primim cu încredere și să le depășim cu curaj. Cei mai mulți dintre noi facem asta instinctiv. Undeva, în subconștientul nostru, este bine întipărită înclinația de a ne „lua la trântă” cu greutățile fiecărei zile și de a fi buni. Mereu senini și mereu concentrați pe efortul deliberat și nu neapărat pe rezultat. Dar ce ai spune dacă ți-aș zice că atitudinea aceasta, dorința de a fi curajos și mereu bun, este „veche de când lumea”? Pentru grecii antici, împlinirea și prosperitatea, topite într-un singur concept, purtau un nume concret. Și nu, nu vorbim despre fericire. Este vorba despre ceva mult mai înalt și mai cuprinzător.