Citește ultimele articole

Întotdeauna am păstrat un loc special în mintea mea pentru oamenii actelor tăcute. De departe, dacă este să simt evlavie sau orice trăire din gama religioasă, acestea apar în situații în care bunătatea se manifestă. În orice formă bineînțeles, însă o simt în special în acte liniștite și în gesturi mici, uzuale. În acel moment când nu ai în minte bunătatea, dar te comporți în perfect acord cu ea.
Omului îi poate fi luat totul, dar nu ultima dintre libertățile omenești: aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul fel de a fi.
Astăzi îți vorbesc despre o carte. Despre Euforia, o poveste care m-a făcut să simt o admirație profundă pentru pasiunea, energia și dedicarea pe care unii oameni sunt capabili să o pună în munca lor, dar și pentru patosul care unora le vina așa natural în raport cu viața. În poveste vei regăsi un mic crâmpei din felul în care viața unor cercetători ai triburilor din Noua Guinee se desfășura în anii de dinaintea ultimului război mondial.
Am fost acolo unde ești tu acum. Indiferent că tragi tare să repeți cu cearcăne la ochi sau ți-ai luat o zi liberă, știu cum te simți. Și am să îți spun un secret...
Dependența femeilor față de bărbați are o istorie lungă. Mult prea lungă pentru a nu vorbi cu glas întretăiat despre ea. Că la mijloc s-au aflat lipsa forței fizice, absența mijloacelor de întreținere sau multe alte lucruri închipuite, știm prea bine. Iar de la dependență și până la subordonarea brutală, lucrurile au mers șnur. Pur și simplu, femeia nu a putut fi percepută până recent drept o parteneră egală din punct de vedere intelectual, fiind fatalmente considerată o zeiță casnică și doar atât.