Citește ultimele articole

Am fluturat ieri tricolorul? Am fost prezenți la paradă? Am urmărit-o la televizor? Nici că e prea important ce am făcut, câtă vreme ne-am bucurat, așa cum știm doar noi, de Ziua Națională. Evident, și eu sunt sub imperiul emoțiilor patriotice de ieri. Așa sunt tot timpul. Sunt mândră de România și încrezătoare în energiile ei!
Ne umple de bucurie sentimentul că ceilalți ne consideră demni de încredere. Ce alegem să facem? Îi lăsăm să ne cunoască la fel de bine? În amănunt? Suntem suficient de autentici și de naturali în a face asta? Ne temem? Sau riscăm să ne simțim rușinați, vinovați, umiliți sau stânjeniți?
Dacă câteodată ai dubii despre cum să acționezi, ce părți din tine să scoți la suprafață sau ce poziționare ar trebui să ai față de un context de viață/valoare/trăire/om, amintește-ți de următoarea frază: „Fii tu însuți ca cei care caută oameni ca tine să te și găsească” – Arlan Hamilton.
Se întâmplă lucruri curioase. Te-ai gândit vreodată de ce oamenii cu risc de boală, uneori cu simptome evidente, evită să meargă la doctor, să facă analize periodic? Sau, dacă vrei, de ce unii elevi/studenți aleg să asculte muzică și să nu se preocupe cu atenție de examenul care se apropie? Și pentru unii, și pentru ceilalți răspunsul e chiar la îndemâna noastră. Oamenii au tendința de a căuta informațiile care le aduc o umbră de speranță și de a le evita cu desăvârșire pe cele care proiectează dezastrul. Chiar dacă el crește văzând cu ochii.