Mailul de Vineri

Noi, cei de astăzi, știm că pariul comunismului a fost unul pierzător. A promis să vină în ajutorul celor mulți și sărmani, dar a lăsat în urmă ruine, mentalități vlăguite, rezistente la schimbare și temătoare față de nou, obiceiuri răutăcioase și, poate cel mai important, o lipsă bolnăvicioasă de încredere. În oameni și în viitor.
Întotdeauna am păstrat un loc special în mintea mea pentru oamenii actelor tăcute. De departe, dacă este să simt evlavie sau orice trăire din gama religioasă, acestea apar în situații în care bunătatea se manifestă. În orice formă bineînțeles, însă o simt în special în acte liniștite și în gesturi mici, uzuale. În acel moment când nu ai în minte bunătatea, dar te comporți în perfect acord cu ea.
Omului îi poate fi luat totul, dar nu ultima dintre libertățile omenești: aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul fel de a fi.
Astăzi îți vorbesc despre o carte. Despre Euforia, o poveste care m-a făcut să simt o admirație profundă pentru pasiunea, energia și dedicarea pe care unii oameni sunt capabili să o pună în munca lor, dar și pentru patosul care unora le vina așa natural în raport cu viața. În poveste vei regăsi un mic crâmpei din felul în care viața unor cercetători ai triburilor din Noua Guinee se desfășura în anii de dinaintea ultimului război mondial.
Dependența femeilor față de bărbați are o istorie lungă. Mult prea lungă pentru a nu vorbi cu glas întretăiat despre ea. Că la mijloc s-au aflat lipsa forței fizice, absența mijloacelor de întreținere sau multe alte lucruri închipuite, știm prea bine. Iar de la dependență și până la subordonarea brutală, lucrurile au mers șnur. Pur și simplu, femeia nu a putut fi percepută până recent drept o parteneră egală din punct de vedere intelectual, fiind fatalmente considerată o zeiță casnică și doar atât.
Dacă încerci să modifici percepțiile cuiva, te vei lovi în cea mai mare parte de reactanță. Radarul anti-persuasiune instalat în creierele noastre intră în funcțiune și interlocutorul tău va rămâne cu garda sus. Sau poate tu vei rămâne așa, în cazul în care ție îți prezintă cineva ceva aflat la granița lumii tale intelectuale.