Salutare,
Diana aici.
Am primit recent o întrebare interesantă.
Asistam zilele trecute la o sesiune despre AI – minunata inteligență artificială (nu sunt ironică). Și ne-a fost adresată tuturor o întrebare legată de ce ne îngrijorează cu privire la efectele pe care le are în prezent (și chiar și în viitor) această tehnologie. Au fost răspunsuri diverse și îngrijorări valide.
Pentru mine, dincolo de potențialele breșe majore de securitate sau de scenarii apocaliptice în care roboții preiau controlul sau, dimpotrivă, salvează umanitatea prin cunoștințele care, grație acestei tehnologii, pot fi mobilizate foarte rapid și controlat, îngrijorarea cea mai mare vine din folosirea proastă și în exces a acestui tool excepțional.
Ce vreau să zic, mai exact.
1. Scenariul atrofierii?
Deși partea cu roboții care fac lucruri fantastice și demne de o carte science-fiction nu e departe tare, ce ne apasă mai tare ca societate e un soi de atrofiere a creierului. De care suntem din ce în ce mai pasibili. Știu că sună extrem, și poate că nu am folosit cele mai fericite expresii, dar lasă-mă să mă explic oleacă.
Aud din ce în ce mai des în jurul meu de exemple în care se apelează la AI pentru scrierea de diferite lucrări (licență, disertație, teze etc.), examene (copiat cu ajutorul AI), tot soiul de task-uri la job sau la școală care înlocuiesc aproape complet efortul personal, și la mai știu eu pentru ce alte situații. Nu e un capăt de țară. AI este un instrument și ne poate ajuta cu o procesare rapidă de informații care în mod tradițional ar fi consumat mult timp prețios.
Și eu mă folosesc de AI. Când am nevoie de anumite informații comasate, aflate la o propoziție distanță. Sau când vreau să mă inspir pentru a fi mai eficientă în anumite sarcini și obiective. Mă folosesc de AI în chestiuni relativ superficiale și mărunte care nu simt că mi-ar aduce un mare plus în propria dezvoltare dacă le-aș aloca timp.
2. Regres
Până la urmă pentru asta dezvoltăm tehnologii, nu?
Să ne ușurăm viața de zi cu zi, și să scăpăm de sarcini plictisitoare, repetitive sau anoste. Ce mă îngrijorează, mai exact, este scenariul folosirii acestui instrument într-un mod neetic. Al utilizării în mod constant, inclusiv atunci când ar fi necesar să ne antrenăm, prin diferite activități, gândirea critică, analiza și mușchiul efortului și al disciplinei.
Altfel, apare regresul.
Riscul apelării rapide la astfel de tehnologii tinde să se transforme într-un reflex de a înlocui propria gândire. Efortul și concluziile la care poți ajunge în urma unor analize. Antrenarea și menținerea actualelor cunoștințe acumulate. Totul conducând la alegerea căii facile, dar deloc roditoare.
Deși cunoașterea este acum accesibilă, distribuită la un click distanță, și deși înțeleg raționamentul multora atunci când refuză să învețe anumite informații pentru că le au la îndemână cu câteva tastări, țin să punctez totuși nevoia de a nu apela la scurtături prea des. Creierul caută plăcere și varianta cea mai rapidă, e normal. Ne salvează resurse. Însă trebuie să intervenim constant în această aplecare biologică a noastră și să ne expunem la informații, la disconfort și la asimilări, procesări.
Trebuie să lăsăm ca informația să intre în noi și să ne transforme.
3. Deci?
Din păcate, transformarea și evoluția proprie prin informare și educare nu se fac atât de facil. Nu se fac prin tastarea unor întrebări în AI și citirea răspunsurilor oferite de acesta. Se fac prin efort susținut, zi după zi, prin expunerea la anumite zone/domenii/informații într-un mod constant, cu intensitate, cu disciplină menținută, prin exerciții care să te facă să revii iar și iar la aceleași lucruri. Se fac, deci, printr-un consum masiv de energie mentală.
Iar educația reprezintă procesul de antrenare a minții să gândească. Și cum să o facă cât mai bine și eficient. Cei care tind să apeleze tot mai des și mai mult la AI în propria pregătire scapă de acel consum într-adevăr. Dar scapă și oportunitatea transformării.
În cele din urmă, îngrijorarea principală e strâns legată de această tendință pe care o manifestăm la nivel de grup – fentarea propriei educații. Cedarea și alegerea căii mai simple și mai plăcute. Nu este ceva nou, ce a apărut brusc cu AI-ul. Doar că de data aceasta, tendința e din ce în ce mai rapidă și mai extinsă.
În încheiere, subliniez încă o dată că mi se pare un tool minunat. Și care ne va ajuta enorm dacă îl vom folosi inteligent. Dar este și un tool care ne exacerbează superficialitatea pe care o manifestăm (din ce în ce mai des) față de cunoaștere, formare și efort.
Tu ce crezi? Cum te folosești de AI? Dar cei din jurul tău?
Creștem împreună,
Diana
