Mulţi dintre noi avem principii care nu ne ajută absolut deloc să menținem un stil de viaţă bazat pe productivitate.
De exemplu, una dintre cele mai comune este convingerea că odată cu creşterea productivităţii sau obținerea mai multor rezultate în același interval de timp va scădea calitatea efortului nostru sau capacitatea de a face sarcinile perfect.
Ai experimentat, probabil, acest lucru. Este 21:30 şi ai putea să mai repeți un capitol, şi stai încă 30 minute la birou să te asiguri că termini și acest nou task. Sau, un aspect foarte frecvent printre perfecționiști, mai acordă 30 minute ultimelor două paragrafe din capitol pentru a se asigura că l-au înțeles.
Jumătatea de oră în plus a făcut o mare diferenţă? Poate, dar este mult mai probabil că doar te-a făcut să te simţi mai încrezător în calitatea efortului tău. Şi aşa ajungem să credem că petrecerea unui interval mai mare de timp ne dezvoltă mai mult sau ne ajută să învățăm mai mult.
Mai mult timp nu se traduce neapărat într-un efort de o calitate mai bună
Totuși, mai mult timp nu se traduce neapărat într-un efort de o calitate mai bună. De fapt, petrecând mai mult timp pe o sarcină specifică poate afecta, de fapt, performanțele noastre, reducând calitatea efortului.
Studiile au arătat că, atunci când lucrăm sau învățăm mai mult de 50-55 de ore pe săptămână, performanțele cognitive și capacitatea de a raționa și de a rămâne motivat încep să scadă. Scade calitatea efortului.
În istorie, motivația primară a lui Henry Ford (creatorul companiei Ford) de a reduce orele săptămânale de la 48 la 40 a fost de a reduce numărul de erori pe care angajații lui le făceau. Angajatorii dintr-o serie de industrii de producție au constatat, în mod similarl că ar putea menține producția și calitatea, reducând în același timp orele angajaților.
Același lucru se aplică și la efortul cognitiv.
La nivel de sarcină, petrecerea de timp mai mult pe un obiectiv anume nu duce întotdeauna la îmbunătățirea acestuia.
Ca urmare, efortul va umple timpul liber, ucigând speranța că o productivitate sporită va duce la un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală.
Tehnologia ne face neproductivi
Prin intermediul tehnologiei din ziua de azi, avem la îndemână informații nelimitate și accesibilitate nelimitată. Acest lucru este excelent, pe mai multe nivele, dar, de asemenea, duce și la supraîncărcare: lumea este la îndemâna degetelor noastre, literalmente. Pentru persoanele predispuse la distragerea atenției și procrastinare, era digitală se transformă rapid în neproductivitate.
În industria automobilelor, cea mai bună calitate este asociată cu cea mai mare viteză. Acesta este motivul pentru care componentele și procesele dezvoltate pentru automobilele de curse sunt mai târziu folosite în vehiculele de uz general pentru o productivitate sporită.
Industria automobilelor s-a bazat întotdeauna pe ideologia „motorsports”, adică mașinile de curse au funcționat ca un test de inovare pentru autoturismele de larg consum.
Creșterea productivității ce duce la creșterea calității nu este observată doar în lumea curselor de mașini. Un exemplu simplu, dar puternic în mediul profesional este utilizarea comenzilor rapide de la tastatură.
Comenzile rapide de la tastatură ne economisesc timp și duc la o muncă de calitate superioară, deoarece ne permit să evităm greșelile de a glisa și plasa obiecte în locurile greșite și de a face clic pe elemente greșite.
În schimb, trebuie să recunoaștem că majoritatea comportamentelor productive sunt ceea ce îmbunătățesc, și aduc calitate, nu cantitate. Când privim în ansamblu, știm instinctiv că viteza, o componentă a productivității, este asociată cu o calitate mai bună.
Calitate vs Cantitate
Concepția greșită conform căreia productivitatea dăunează calității ne determină să credem că atunci când vine vorba de învățare, efort, sau orice timp de „lucru”, calitatea este obiectivul suprem. Calitatea este fără îndoială importantă, dar este discutabil dacă ar trebui să fie obiectivul de vârf.
În unele cazuri, concentrarea exclusivă sau prea mare asupra calității ne poate determina să ne răzgândim: gândește-te la planul strategic ireproșabil, care a durat o săptămână pentru a-l dezvolta… doar pentru a nu acționa la momentul potrivit, doar pentru a procrastina, sau doar pentru că întregul context – să zicem, bibliografia – s-a schimbat.
Scopul real, când avem în vedere învățatul, este rezultatul. Și prioritizarea productivității garantează că efortul depus pentru învățare se va face la un nivel de calitate cu cel mai bun rezultat.
În activitatea noastră online, am observat ce se întâmplă într-o cultură de calitate, discutând cu mulți studenți și elevi: perfecționiștii petrec mult timp încercând să învețe excelent detaliile, neacordând atenție și energie strategiei de ansamblu.
Este necesar să acordăm o mai mare atenție trunchiului de bază al cunoașterii – în speță elementele centrale ale domeniului pe care îl învățăm. Să nu deviem, totuși, de la subiect.
Principiul Pareto
Motivul pentru care „investițiile” suplimentare în calitate nu duc întotdeauna la un impact mai mare este costul de oportunitate al timpului. Dacă am avea o cantitate infinită de timp, și acesta s-ar putea să nu fie cazul, dar știm că alegerea de a petrece timp pe o singură sarcină (fie o anumită materie, fie un anumit capitol) ar însemna că alegem să nu mai petrecem timp pe un milion de alte sarcini.
Și dacă credem în principiul Pareto (80% din valoare provine doar din 20% din efortul depus), atunci putem observa cât de mult „perfecționarea” efortului nostru, în general, vine cu o valoare mică pentru un cost ridicat. Nu înseamnă că nu ar trebui să ne desăvârșim niciodată munca. Aceasta înseamnă doar că ar trebui să o facem numai atunci când va contribui semnificativ la impactul final.
Cu alte cuvinte, în cazul învățatului este mai important să parcurgi materia pentru a înțelege esențialul și pentru a putea face corelații ulterior, în loc să parcurgi 50% din materie la nivel de detaliu și fără să știi ce se află în cealaltă jumătate a materiei.
Concluzie
Spre deosebire de calitate, productivitatea este, prin definiție, legată de impact. Cei mai mulți dintre noi s-au gândit la productivitate ca la cantitatea de efort/învățare pe care o putem realiza în timpul pe care îl avem la dispoziție.
Dar ar trebui să începem să ne gândim la productivitate ca la impactul pe care îl poate avea efortul pe care îl depunem într-un anumit moment.
Cum ne va ajuta pe viitor? Ce vom obține?
Cu această definiție, productivitatea, nu calitatea, este obiectivul superior pentru efortul nostru.
A deveni mai productiv nu va afecta calitatea efortului nostru, acesta va crește, indiferent cât de perfecționiști suntem.
