Bună!
Eu sunt Angela.
Am absolvit facultatea de Medicină Dentară din cadrul UMF Craiova în urmă cu 4 ani și tare mult mi-ar plăcea să împărtășesc cu tine experiența din timpul studenției, dar și de dinainte de examenul de admitere.
De ce? Pentru că știu că pe mine m-ar fi ajutat să știu mai multe despre ce înseamnă facultatea de Medicină Dentară și mi-ar fi dat un extra impuls în pregătirea pentru admitere.
Deci ce să o mai lungim, haide să intrăm direct în pâine.
1. Cum am ajuns să dau la medicină dentară
Îmi amintesc că în acea perioadă era “la modă” să dai la medicină sau farmacie, mai ales după anul în care am dat eu.
Pentru mine au fost însă alte motive care m-au facut să iau această decizie, printre care faptul că îmi plăceau mult chimia și biologia, dar și pentru că a ajuta oamenii însemna mult pentru mine.
Inițial voiam să merg la medicină generală, dar am ajuns la dentară. Cum? Datorită colegilor cu care făceam meditații la chimie. M-au convins cu 2 argumente:
- Nu este obligatoriu să intri la rezidențiat după ce termini facultatea de medicină dentară.
- E mai ușor decât la generală.
Desigur că suna foarte bine, câștigam timp și nu-mi băteam capul așa tare.
Dacă primul argument încă este valabil, află că al doilea pentru mine s-a dovedit a fi FALS.
NU ESTE MAI UȘOR LA DENTARĂ! Și aici este mult de muncă, de aceea este important să-ți și placă!
2. Anul admiterii
Amintirile sunt încă vii, se pare. În septembrie am început meditațiile la chimie, iar la biologie am mers doar în perioada martie-iunie pentru că simțeam că stăpânesc mai bine biologia. Mi-am dat seama însă că anumite lucruri nu le înțelegeam pe deplin și aveam nevoie de ajutor.
Am avut două profesoare extraordinare, care prezentau totul super clar și schematic.
Învățam totul logic. Acesta pot spune că a fost secretul pentru mine atât pentru admitere, cât și în facultate.
Ca să știu, trebuia mai întâi să înțeleg, lucru valabil și acum în tot ceea ce fac.
Era important și să repet.
Cu cât recepționezi mai multă informație, cu atât o să-ți fie mai greu să-ți amintești informația de dinainte.
Asocierile erau, de asemenea, utile. Mă ajutau să rețin mai ușor.
Dacă am avut EMOȚII? NORMAL! De tot felul..
A fost un an cu provocări, stres și oboseală, dar am reușit și să mă bucur și să râd.
Cele mai multe emoții le-am avut în ultimele 2 săptămâni dinainte de admitere. Îmi era foarte teamă că nu voi reuși să iau examenul și că voi rămâne pe bară un an. Nu îmi mai depusesem dosarul la nicio altă facultate.
Emoțiile au început să se disipe ușor-ușor pe măsură ce rezolvam grilele. Când te apuci de treabă nu mai ai timp să te gândești la cât de rău poate fi.
Finalul a fost unul fericit!
3. În facultate
Nu știam ce mă așteaptă! 😄
Singura așteptare cu care am început facultatea a fost că va fi mai ușor și mai plăcut să învăț pentru că majoritatea materiilor se leagă între ele. Ceea ce a fost adevărat în mare parte.
În primii doi ani am învățat mai puțin despre dinți. Disciplinele erau asemănătoare cu cele de la generală, cu un focus totuși pe ce ne-ar interesa la dentară.
Prima lecție a fost în prima sesiune, care a fost foarte grea. De ce? Pentru că am avut foarte mult de învățat, iar eu nu reușisem să mă pregătesc prea bine în timpul semestrului.
Ce-i drept, n-am reușit nici mai târziu!
Mi se părea destul de obositor să mai studiez după multe ore de cursuri și laboratoare. Erau câțiva care reușeau pentru că erau mai organizați și determinați și pe care îi admiram că făceau asta.
Am reușit să trec toate examenele, chiar și cu note mari, asta pentru că atunci când era sesiune nu ieșeam din casă decât dacă era absolut necesar, dar și datorită faptului că mai eram atentă la cursuri și laboratoare, nefiind totul chiar la prima vedere.
Nu voiam note mari, îmi doream doar să trec examenele și să scap. Faptul că am luat note mari nu m-a ajutat în mod special, oricum notele nu reflectă cu adevărat ceea ce știi. Important e să înveți pentru tine, pentru a folosi informația în practică mai târziu.
Și acum îmi amintesc emoțiile pe care le-am avut cu toții când ni s-a așezat primul pacient pe scaun.
Principala teamă era să nu-i facem ceva greșit! Primum non nocere (În primul rând să nu faci rău!) este un principiu de bază în medicină.
Era o teamă normală pe care am depășit-o cu greu, dar faptul că era un cadru didactic în preajma noastră ne-a dat mai mult curaj.
Din păcate, în facultate era nevoie să venim noi cu pacienții și cu materialele necesare. Desigur că familia și prietenii erau primii care ne călcau pragul.
Ceea ce ajuta mult era să mergi într-un cabinet privat unde să poți observa un medic stomatolog în acțiune, pentru a te familiariza cu toată activitatea. Plus că acolo ai șansa să înveți multe alte lucruri necesare în cabinet, dar pe care nu le înveți întocmai la facultate.
Dar, pe lângă activitatea sinuoasă de zi cu zi, se întâmplă și lucruri mai antrenante care te ajută să îmbini utilul cu plăcutul.
Un lucru fain în timpul facultății a fost înscrierea în SSS (Societatea Studenților Stomatologi), unde mi-am făcut prieteni, am cunoscut colegi mai mari și mai mici și am învățat multe lucruri frumoase și utile! A fost un pas important în evoluția mea!
Privind în urmă, pot spune că: Da, n-a fost ușor! Dar e un drum de parcurs ca să ajungi unde îți dorești! Așa că..
Dacă și tu vrei să urmezi această facultate, te încurajez să o faci în ciuda temerilor și a dificultăților care pot apărea! 😉
Cam atât de aici! Mult spor și baftă!
P.S.: Anii vor trece repejor. Nu uita să te și distrezi!
Te îmbrățisez cu drag,
Angela
