🎓 Învață cum să înveți pentru Admitere în stilul tău! Descarcă gratuit Harta completă a tipurilor de învățare!
te inseli blog grile admitere kidney the brain
te inseli blog grile admitere kidney the brain

Probabil te înșeli! – Preconcepțiile cognitive în practica medicală

Salutări! Citind titlul poate ți-ai dat seamă că postarea de astăzi e ceva mai… diferită.  Însă după ce vei înțelege un pic din ce vom vorbi azi, te vei întreba cum de nu ți-ai pus problema aceasta de la bun început.

Ce sunt preconcepțiile cognitive?

O bună parte din erorile medicale se produc din cauza achiziționării și prelucrării informației prin utilizarea unor „scurtături” mentale mai mult sau mai puțin raționale numite preconcepții cognitive (în engleză – cognitive biases).

Deși pot ajunge și la concluzii corecte, acestea par a fi responsabile de greșeli mai frecvent decât pregătirea deficitară a unui medic (1), și sunt potențiale capcane atât pentru novici, cât și pentru experți. Dacă lipsa unor cunoștințe sau abilități poate fi destul de simplu de corectat (mai puțin atunci când nu știi ce nu știi), preconcepțiile cognitive sunt greu de surprins în acțiune și dificil de îndreptat.

Un exemplu care să ne ajute.

te inseli blog grile admitere kidney the brain

Pentru a ilustra problema acestor preconcepții în practica medicală, să ne gândim la cazul imaginar al unui pacient de 25 de ani care se prezintă la camera de gardă pentru durere retrosternală.

Acesta este extrem de agitat, anxios, tahicardic, iar medicul examinator remarcă un miros intens de alcool; acesta mărturisește consumul a mai multor pahare în ziua precedentă (pe motiv că prietena l-a anunțat că se desparte de el). Nu se cunoaște cu antecedente personale patologice. Pe ECG se constată ritm sinusal cu tahicardie, fără alte modificări, iar tânărul este externat ulterior cu diagnosticul de atac de panică.

Câteva zile mai târziu, se întoarce tot la camera de gardă, cu durere retrosternală accentuată, dispneic și tahipneic. Saturația în oxigen este scăzută (89%), iar ecocardiografic se constată insuficiență cardiacă stângă cu fracție de ejecție 30%. Investigațiile biologice sunt suplimentate cu o troponină care iese mult crescută și, puțin timp mai târziu, ies și rezultatele hormonilor tiroidieni – TSH suprimat, FT3 mult crescut și FT4 normal.

La întrebările ulterioare, tânărul recunoaște că lua suplimente pentru slăbit și pentru dezvoltarea mușchilor pe bază de hormoni tiroidieni și hormoni steroizi.

În final, se pune diagnosticul de tireotoxicoză de cauză exogenă cu afectare cardiovasculară.

În cazul de mai sus avem consecințele a două preconcepții cognitive – confirmarea (când, pornind de la diagnosticul prezumtiv de atac de panică, se iau în considerare doar elementele clinice care susțin acest diagnostic) și concluzia prematură (odată ce diagnosticul de atac de panică părea suficient de plauzibil, nu s-au mai investigat și alte posibilități).

Cazuri similare apar frecvent în practica de zi cu zi. În episodul #3 din podcastul nostru 🎧 Kidney & The Brain am povestit din experiențele noastre proprii. Go check it out!

O privire mai în detaliu a problemei.

O parte din aceste preconcepții sunt înnăscute. De exemplu, tendința de a imita persoanele prestigioase dintr-un grup, considerată cândva necesară pentru supraviețuire (2), poate da actualmente rezultate îndoielnice.

Restul sunt achiziționate pe parcursul vieții, iar conținutul lor poate varia semnificativ în funcție de mediul social și cultural.

Există numeroase astfel de preconcepții care influențează procesul diagnostic și terapeutic – sunt catalogate aproximativ 35 de preconcepții cognitive întâlnite în activitatea clinică (3), dintre care menționăm câteva:

1.   Disponibilitate (availability bias)

Soluțiile cele mai recent și mai des utilizate sunt preferate datorită ușurinței cu care ne aducem aminte de ele, și importanței disproporționate pe care le-o acordăm. Dacă vezi numai infarcte miocardice acute, următorul pacient cu durere retrosternală are tot infarct miocardic?!

De asemenea, un diagnostic cu impact important (fie că a fost dificil de pus, sau chiar ratat complet) persistă în atenția noastră și tindem să îl căutăm și în situații mai puțin potrivite. Dacă am diagnosticat recent un infarct mezenteric, la următorul pacient cu durere abdominală vom fi mai predispuși să recomandăm examen CT.

2.   Confirmare (confirmation bias)

Are loc când interpretăm sau ținem cont doar de datele care se potrivesc cu un anumit diagnostic preconceput.

3.   Inerția diagnosticului inițial (anchoring bias)

te inseli blog grile admitere kidney the brain

E atunci când ne folosim de diagnosticurile anterioare, în mod necontestat, pentru a alege direcția clinică. Este posibil ca pacientul diagnosticat în trecut cu spondilartrită, care acuză dureri lombare accentuate recent de partea dreaptă, să nu fie imediat recunoscut cu litiază renală dreaptă!

4.   Neglijarea incidenței (base rate neglect)

Are loc atunci când căutăm să punem un diagnostic improbabil sau „exotic”, nejustificat pentru tipul de populație din care pacientul face parte.

5.   Efectul de „înrămare” (framing bias)

Modul în care este prezentată informația poate influența deciziile ulterioare. Asemănător cu efectul de triaj – dacă pacientul se prezintă pe secția de nefrologie, atunci e clar că are o problemă cu rinichii!

6.   Concluzia prematură (premature closure)

Încetarea căutării de informații suplimentare imediat ce am găsit o explicație satisfăcătoare. Dintre toate preconcepțiile enumerate mai sus, este cea mai frecvent responsabilă de erori medicale (1).

Ce putem face pentru a evita capcanele unor preconcepții?

te inseli blog grile admitere kidney the brain

A deveni conștient de existența lor e mai greu decât pare, tocmai din cauză că ele se desfășoară în mod inconștient (4). Dar putem să facem efortul voluntar de a ne verifica procesul de gândire, punându-ne întrebări la fiecare pas:

  • Care sunt posibilitățile diagnostice?
  • Care este primul lucru care îmi trece prin minte – și de ce?
  • Rezultatele analizelor/investigațiilor sunt în concordanță cu restul tabloului clinic?

Atât gândirea intuitivă, cât și cea analitică, au un rol în acest exercițiu. Dar pentru mai multe detalii despre acestea, va trebui să ne ascultați podcastul.

Click pentru a asculta Kidney & The Brain

Un singur take home message.

Introspecția este deosebit de importantă în practica medicală. Cu toții suntem pe fugă și încercăm să vedem cât mai mulți pacienți, cât mai corect, cu cât mai puține resurse. Însă doar câteva întrebări auto-administrate la momentul potrivit pot face diferența!

Despre autor

Corina Teodosiu

Corina Teodosiu

Dr. Rezident Nefrolog

Când nu se ocupă de reechilibrări hidroelectrolitice, se ocupă de proiectul Rezidențiat+. Este medic rezident nefrolog pasionată de patologiile metabolico-nutriționale ale organismului. Membru al grupului Nephrology Social Media Collective (NSMC).


1. Graber ML, Franklin N, Gordon R. Diagnostic error in internal medicine. Archives of internal medicine. 2005 Jul 11;165(13):1493-9.
2. Brown DE. Human universals. 1991 New York. NY: McGraw-Hill.
3. Croskerry P. The theory and practice of clinical decision-making. Canadian Journal of Anesthesia. 2005 Jun 1;52(1):R1-8.
4. Norman GR, Eva KW. Diagnostic error and clinical reasoning. Medical education. 2010 Jan;44(1):94-100.