În echipă sau pe cont propriu?

Salutare,
Diana aici.

E important să fim conștienți. De noi înșine și de ceilalți. Să fim conștienți că echilibrul între noi și ceilalți e vital. Să fim conștienți că… așa cum alții ne influențează starea de spirit și noi, prin emoțiile și sentimentele noastre, riscăm să le înnorăm sau înseninăm cerul. E o alegere. Ne aparține.

Ne sincronizăm mai tot timpul. Cu mediul în care ne aflăm, între noi și cu toți cei cu care relaționăm.


1. În echipă sau pe cont propriu?

Munca în echipă este importantă. Cu atât mai importantă cu cât toți cei implicați își asumă pe deplin rolul și își îndeplinesc sarcinile cu precizie. Echipa nu înseamnă un singur creier și șapte burți. Echipa nu înseamnă o locomotivă care trage cu sine 43 de vagoane. Înseamnă oameni implicați, angajați și onești față de sine și de toți ceilalți. Dacă stau să mă gândesc bine ni se întâmplă să vorbim mai des decât despre echipe ideale decât să facem unele care să funcționeze cu adevărat.

Ce voiam să spun… atunci când există, munca în echipă trebuie desfășurată într-un mediu cât mai relaxant. Într-o atmosferă cât mai jucăușă și calmă în același timp. Într-un mediu cozy și atractiv. De aici preocuparea multinaționalelor de a crea un ambient cât mai plăcut la job. Știi ce zic, nu?

Playstation-uri, mese de ping-pong, darts și alte artificii… Deși pare contraintuitiv, angajații nu vor abandona taskurile zilnice pentru a evada în jocuri și distracții. Nu, nici pe departe. Nu-și vor înșela angajatorii și nici nu vor trage chiulul.

Dimpotrivă.


2. Starea de spirit a echipei

Da, componența echipei e importantă. La fel e și mindsetul ei. Mai bine zis, starea de spirit din interiorul echipei.

Imaginează-ți două grupuri de elevi cărora li se cere să realizeze împreună o sarcină. În fiecare dintre grupuri este inclus un actor cu rol de coordonator. Evident, elevii nu știu că sarcina unuia dintre actori este să afișeze o stare de spirit bună, iar a celuilalt, să fie blazat și mai degrabă conflictual.

De fapt, păcat de grupul care este coordonat de actorul supărat și încordat. În ciuda eforturilor fiecărui elev, performanțele grupului au fost în cel mai bun caz decente, conflictele, reproșurile și ambițiile individuale ieșind la suprafață.

În cel de-al doilea grup… surpriză! Starea bună de spirit a coordonatorului a influențat nu doar starea de spirit a fiecărui elev, ci inclusiv comportamentul acestora. Au fost fericiți, predispuși să coopereze și încântați că își ating obiectivul împreună.

Cum poate fi chiar așa simplu? EI bine, e chiar așa. Descrierea de mai sus este la origine un studiu și nu o povestioară oarecare.


3. Cât de diferite sunt creierele noastre?

Pentru ca totul să meargă ceas la nivelul echipei e important ca membrii să aibă minți, gesturi și mimici similare cu ale partenerii. E foarte posibil ca acesta să fie motivul pentru care gemenii identici simt că au o legătură indestructibilă. Corpul și creierul lor reacționează similar la medii similare. De aici, o consecință simplă: intențiile, sentimentele și fricile unuia sunt folosite ca indicator pentru predicția stărilor celuilalt. Gemenii fac o echipă minunată, iar secretul lor poate fi al nostru, al tuturor.

Nu spun cuvinte mari. Nu e musai să fii geamănul cuiva pentru a experimenta o sincronizare neuronală. Chiar se poate. Reiese cu claritate din studiul despre analizarea mișcării oculare ale oamenilor și maimuțelor care urmăresc aceleași trei filme. În 31% din timp, ochii lor privesc în exact același punct – spre oamenii sau animalele care apar pe ecran. Creierele lor sunt perfect sincronizate atunci. Între oameni, nivelul de suprapunere e și mai mare. În circa 65% din timp ochii noștri și ai celorlalți fixează același punct de pe ecran.

Nu e un secret că reacționăm aproape identic la stimulii care declanșează emoții sau la narațiuni (filme, de exemplu). Deși fiecare dintre noi are o amprentă neuronală unică, arhitectura creierelor noastre e mai degrabă asemănătoare decât diferită. De fapt ce zic, e izbitor de similară.

Care e marele avantaj al acestei asemănări uimitoare? Tocmai faptul că înlesnește comunicarea. Facilitează cooperarea și crearea echipelor. Cel mai bine sudăm o echipă când ne împărtășim sincer emoțiile. Nu doar că sunt contagioase, dar îi invită și pe ceilalți să se deschidă și să fie onești față de grup. Îi determină să se implice, să nu se teamă și să creadă cu tărie în reușita echipei.

Nu uita: mințile noastre reacționează similar când primesc stimulente similare.

​​Povestea se aplică și în ceea ce privește mediu. Un climat calm, plin de încredere și de căldură e mai bun pentru fiecare dintre noi, dar și pentru toți laolaltă.

​​Pentru echipă.


Creștem împreună,
Diana