Salutare,
Sunt Alex.
Închei, pentru moment, seria de #mailuridevineri despre sănătatea noastră psihică. O fac abordând un subiect pe care avem tendința să-l neglijăm mai mereu: conexiunea minte-corp.
Există cu adevărat și nu este nimic mistic în acest concept. Suntem organisme complexe și funcționăm pe mai multe planuri concomitent. Suntem conectați.
A înțelege impactul pe care psihicul nostru îl joacă în asigurarea sănătății corpului nu poate fi decât în avantajul nostru.
Uite la ce mă refer.
1. Mintea și corpul
O bună relație cu noi înșine reprezintă temelia pe care construim relațiile bune cu cei din jur. Iar o bună relație cu mintea noastră reprezintă baza relației cu propriul corp.
Renunțarea la reacțiile și la tiparele comportamentale automate, despre care îți scriam aici, nu reprezintă doar premisa de la care pornim pentru îmbunătățirea sferei sociale, personale și mintale. Reprezintă un prim pas și către o sănătate fizică mai bună. Minte sănătoasă în corp sănătos, nu?
Da, e chiar așa. Mintea și corpul nu sunt separate.
Probabil poți să-ți aduci aminte de episoadele în care ai avut o ceartă aprigă cu un apropiat si două zile mai târziu ai răcit sau ai început să-ți tragi puțin nasul. Sau momentele în care te simți atât de emoționat într-un context social încât te pomenești cu bătăi neregulate ale inimii, cu respirație sacadată și, brusc, riști să intri în vârtejul unui atac de panică de toată frumusețea.
Nu ține de pseudoștiință și nici de spiritualitatea de tip New Age că acest creier complicat ne dictează nu doar realitatea lumii înconjurătoare, ci și pe cea a corpului. Ba, mai mult, de multe ori, corpul pare să înțeleagă mai bine ce se află în psihicul nostru. Când nu suntem în stare să spunem nu, să ne oprim, corpurile noastre ajung să spună acest lucru singure.
Așa apar multe boli.
2. Maladia din noi
Boala poate fi privită de multe ori nu doar ca un atac extern, ci ca fenomen care apare la o gazdă vulnerabilă, al cărei mediu intern a fost destabilizat sau dezorganizat.
Uneori, emoțiile și trăirile interioare pot fi prea copleșitoare pentru a fi trăite în mod conștient. Din păcate, nu dispar în neant, iar în aceste momente corpul nu este complet decuplat. Trăirile sunt active din punct de vedere fiziologic. Au ecou în organism. Emoțiile puternic negative, care nu pot fi gestionate psihic (pe loc, sau ulterior), riscă să nu fie metabolizate în organism.
Pe de altă parte, și reprimarea furiei, pasivitatea și chiar stoicismul pot fi asociate cu sechele de risc biologic. Numeroase studii despre cancer arată că factorul de risc cel mai bine identificat este incapacitatea de a exprima emoția, în special furia.
Reprimarea mâniei nu este o tendință abstractă, care duce în mod misterios la boală, dar este un factor de risc major ce duce la creșterea stresului fiziologic care acționează asupra organismului. De asemenea, nu acționează singură, ci alături de alți factori de risc precum deznădejdea, însingurarea, sentimentul de lipsă a sprijinului și orice altă trăire din gama izolării.
În cadrul unui studiu în care au fost puși sub lupă peste 1350 de locuitori din Crvenka (Serbia), cercetătorii au încercat să prezică numărul de persoane ce se vor îmbolnăvi de cancer și care vor muri din cauza acestuia. În analiza lor, au măsurat doar caracteristicile psihice ale reprimării și ale sentimentului nesoluționat de frustrare.
După 10 ani, când au verificat fișele deceselor, au descoperit că au avut dreptate într-o proporție covârșitoare: 78% dintre cazuri.
3. Curajul de a ne gestiona
Nu cad în capcana de a diminua conceptul de boală, care este extrem de complicat și de vast. Unii dintre voi vă veți petrece o marte parte din viață studiind acest fenomen.
Ce încerc să fac, de fapt, este să punctez importanța stării noastre psihice pentru buna funcționare a corpului. Când ignorăm această dimensiune esențială a experienței noastre ca oameni ne privăm de cele mai bune modalități prin care ne putem vindeca de traumă, de boală fizică, recăpătându-ne astfel autonomia.
Tratând holistic, nu lăsăm nimic la voia întâmplării.
Capacitatea noastră de autodistrugere, prin lipsa cunoașterii propriei persoane, este compensată de capacitatea noastră de a ne vindeca. Relațiile personale sănătoase, deschise și calde pot face minuni în procesul de vindecare pe ambele fronturi (psihic și fizic). Prin activități de bază precum atingerea, mișcarea și respirația avem capacitatea de a ne regla propria fiziologie. E la îndemâna noastră.
De asemenea, limbajul ne ajută să ne transformăm prin schimbul de informații și de experiențe. Suntem ființe sociale și ajungem să ne cunoaștem mult mai bine atunci când reușim să ne oglindim în cel din fața noastră. Găsirea unei semnificații și a unui sens comun în experiențele noastre vindecă. Tot noi suntem capabili să ne schimbăm condițiile sociale, astfel încât să creăm medii mai sigure, care să nu ne supună unui stres continuu, de lungă durată.
Prin astfel de pași mici, conceptul de participant activ la propria sănătate ne ajută să conștientizăm responsabilitatea și contribuția pe care le avem pentru starea noastră fizică. Separarea minte-corp și neacordarea atenției cuvinte stării psihice riscă să producă situații nefericite, de care suntem de cele mai multe ori responsabili.
Cu toate acestea, conștientizarea responsabilității nu trebuie să ne umple de vină. Curiozitatea plină de înțelegere și de compasiune în legătură cu propria persoană este abordarea preferabilă. Asta nu înseamnă că ne va plăcea tot ce vedem în noi, însă trebuie să ne găsim curajul de a ne privi cu aceeași acceptare lipsită de critică pe care o avem față de ființele pe care le iubim cel mai mult și pe care le vedem suferind.
Așa că… fă astăzi un pas în față!
Conștientizează forța pe care o ai în a fi meșterul propriului destin.
Creștem împreună,
Alex
