Esențialul
Psihologia pozitivă studiază experiențele, calitățile și condițiile care contribuie la o viață împlinită. Nu înseamnă să te obligi să zâmbești sau să ignori lucrurile dificile.
- Nu trebuie să forțezi gânduri pozitive sau să ignori dificultățile ca să încerci aceste exerciții.
- Această abordare completează studiul dificultăților psihologice prin atenția acordată resurselor și punctelor forte; nu înlocuiește sprijinul de specialitate.
- Psihologia pozitivă pune accent și pe calități și resurse, ca punct de plecare pentru potențial de creștere.
- Exercițiile de reflecție sunt opțiuni de încercat, nu garanții de succes la învățat sau tratamente.
Marchează-ne ca sursă preferată în Google și vei vedea mai des articolele noastre despre admitere.
Cred că cei care au propus ideea de „psihologie pozitivă” nu și-au imaginat cum vor interpreta oamenii acest nume.
Mai exact, mulți dintre noi probabil se gândesc la zâmbete, gânduri pozitive și citate inspiraționale. Recunosc că și eu am căzut în această capcană.
Doar că psihologia pozitivă nu se reduce la „a fi pozitiv”. Nu îți cere să negi o dificultate sau să te judeci pentru că nu reușești să te simți bine.
Abordarea pune întrebări despre resurse, relații și sens, fără să promită că o anumită perspectivă rezolvă orice dificultate.
Ce este de fapt psihologia pozitivă?
Ca să înțelegi această abordare, merită să te uiți la întrebările pe care le pune: ce resurse avem, ce relații ne susțin și ce dă sens activităților noastre?
În articolul lor din 2000, Martin Seligman și Mihaly Csikszentmihalyi au propus mai multă atenție experiențelor pozitive, calităților personale și instituțiilor care susțin dezvoltarea.
Asta nu înseamnă că psihologia de dinainte se ocupa exclusiv de tratament și nici că dificultățile trebuie lăsate deoparte pentru a vorbi despre puncte forte.
Ideea este să privești și către resursele personale și posibilitățile de dezvoltare, alături de problemele pentru care ai nevoie de ajutor.
Poți recunoaște o perioadă grea fără să reduci tot ce ești la acea dificultate. Calitățile și sprijinul din jur merită observate, fără obligația de a găsi imediat o parte bună în orice.
Pe scurt, întrebarea nu este doar ce nu funcționează, ci și ce merită susținut și cultivat.
Psihologia pozitivă nu înlocuiește evaluarea și tratamentul atunci când acestea sunt necesare. Cercetarea lui Seligman și a colaboratorilor prezintă intervențiile pozitive ca posibile completări ale celor care reduc suferința.
Până la urmă, esența acestei științe este să privești către punctele tale forte și să cultivi în mod activ o viață mai bună.
A vorbi despre o dificultate și a cere ajutor sunt lucruri legitime; observarea resurselor poate merge alături de ele.
Cum te ajută mai exact psihologia pozitivă?
Resurse pentru învățare
Ideile din această abordare te pot invita să reflectezi la felul în care înveți și la resursele pe care le ai. Nu garantează note mai mari sau un anumit rezultat la admitere.
În primul rând, psihologia pozitivă te învață să te privești mai atent și să îți descoperi calitățile, limitele și resursele.
Astfel, poți să îți construiești un plan personal de învățare cu obiective și metode pe care le verifici în practică. Faptul că o tehnică îți place nu dovedește, singur, că te ajută să reții mai bine; verifică ce poți explica și rezolva fără suport.
În al doilea rând, un obiectiv poate deveni mai concret când îți imaginezi pașii de pregătire, nu doar rezultatul dorit. Mai jos găsești un exemplu.
Observarea lucrurilor care merg bine
La fel ca oricare alt om, probabil că și tu ai tendința să vezi mai ușor lucrurile negative din jurul tău. Ca atunci când iei nota 9 la examen, dar te oftici că ai greșit câteva întrebări.
Doar că atunci când te concentrezi doar pe greșeli, neajunsuri și probleme, începi să îți schimbi perspectiva asupra vieții. Uneori, această perspectivă te poate face să te auto-sabotezi crezând că tu oricum ești ghinionist și nimic din ce faci nu poate ieși bine.
Un exercițiu discutat în psihologia pozitivă este recunoștința: observarea unor lucruri pe care le apreciezi.
Poți observa și ce merge bine, fără să tragi concluzia că o anumită stare garantează o perspectivă corectă sau o viață mai bună.
Nu există o proporție obligatorie de gânduri pozitive și negative. Ideea este să observi și ce îți face bine, fără să minimalizezi problemele reale.
Câteva practici concrete:
1. Bucură-te de plăceri simple!
Când a fost ultima dată când te-ai oprit să te bucuri de vremea frumoasă de afară?
Sau când ai savurat ultima dată o masă bună, fără să stai pe telefon sau să te gândești la câte ai de făcut după?
Suntem atât de grăbiți, ocupați sau distrași încât pierdem din vedere fix acele momente în care viața chiar este plăcută.
Uneori, obligațiile pot ocupa mult din atenția ta. Poți observa asta fără să te judeci și fără să presupui că ai greșit felul în care privești viața.
De fapt, mulți dintre noi ne spunem, „O să fiu fericit atunci când…” sau „Nu pot să ma bucur de viață pentru că îmi lipsește…”
Un exercițiu pe care îl poți încerca este să cauți bucuria aici și acum, în loc să aștepți să apară de la sine.
Așa că te încurajez să îți faci o listă cu plăceri simple pe care le ai (sau poate le aveai când erai mai mic) și să te bucuri conștient de ele. Mă refer la activități care nu necesită mult timp, bani sau efort.
2. Jurnalul recunoștinței
Recunoștința este o piatră de temelie a psihologiei pozitive.
În esență, să fii recunoscător înseamnă să apreciezi ce ai și să te bucuri de lucrurile bune care se întâmplă în viața ta.
Probabil că această practică îți sună ciudat, mai ales că pentru mulți dintre noi, nimic nu e suficient și vrem mereu tot mai mult.
Din fericire, există un mod cât se poate de practic în care să exersezi recunoștința. Mai exact, cu ajutorul unui jurnal.
Jurnalul recunoștinței te ajută să ții în mod activ evidența lucrurilor pozitive din viața ta, la fel cum faci în mod natural cu cele negative.
Tot ce ai nevoie este un caiet/carnet, un pix și câteva minute pe zi în care să notezi lucrurile pentru care ești recunoscător.
Poți încerca să notezi câteva lucruri pentru care ești recunoscător și să observi dacă exercițiul îți este util. Nu trebuie să forțezi o stare și nici să transformi jurnalul într-o obligație.
3. Imaginează-ți pașii către obiectiv
Vizualizarea este o practică populară în rândul celor care aplică psihologia pozitivă în viața de zi cu zi.
Când simți că nu ai chef să înveți, poți încerca să clarifici următorul pas. Un exercițiu de imaginație nu înlocuiește pregătirea și nu garantează că dispare disconfortul.
Dacă vrei să încerci, poți începe astfel:
- Alege un obiectiv concret, apoi imaginează-ți începutul activității: unde înveți, ce material deschizi și ce faci mai întâi.
- Gândește-te la un obstacol realist și la ce poți face când apare. Scrie apoi următoarea acțiune pe care o vei încerca. Nu este nevoie să îți imaginezi reacțiile tuturor la succes.
Un studiu al lui Pham și Taylor a comparat imaginarea procesului de pregătire cu imaginarea rezultatului dorit. Rezultatele din acel context susțin atenția acordată pașilor de lucru; nu dovedesc că simpla vizualizare asigură succesul la orice examen.
Perspectiva este doar o parte din ceea ce trăiești; contează și condițiile de viață, relațiile și sprijinul disponibil. Alege un exercițiu dacă îți este util. Dacă dificultățile persistă sau îți afectează viața de zi cu zi, discută cu un profesionist, nu te învinovăți că nu ai gândit suficient de pozitiv.
