Salutare,
Sunt Alex!
Astăzi îți vorbesc despre un subiect dificil, despre o zonă mai urâtă a inconștientului nostru – complexele inconștiente.
Este o temă care ne captează atenția tot timpul, inclusiv nouă, celor care nu activăm în sfera psihologiei.
1. Cu stângul în dreptul
Cred că și tu simți uneori cum, în mod înșelător, acționează asupra ta niște mecanisme pe care nu reușești să le identifici corect. Mie îmi dă mari bătăi de cap această senzație.
De multe ori sunt surprins de anumite afirmații, de anumite decizii și de tot felul de reacții personale din sfera cărora nu am scăpare. Realizez că sunt un mic roboțel cu o programare cam enervantă. Am decis să îmi schimb „softul” și, uite așa, am dat peste acest subiect: complexele inconștiente.
Pentru că intrăm în zona self sabotage-ului, e musai să ne oprim la rolul inconștientului.
Este acea parte a minții care nu îți este accesibilă în mod direct. Înmagazinează tot ceea ce nu mai gândești în prezent, ceea ce s-a aflat în conștiința ta, dar ai uitat. Tot ceea ce ai gândit, simțit, trăit și ți-ai dorit se află acolo și continuă să te modeleze.
Vreau să îți arăt cum reușim să ne sabotăm singuri. Voi pune sub lupă doar trei dintre complexele care îți populează sfera inconștientă. Care îți pun piedică când îți este lumea mai dragă.
2. Complexe inconștiente
Hai să îți spun pe scurt ce mi s-a părut util și folositor. Poate îți va fi de ajutor și ție:
- Complexul este inconștient și, într-o măsură mai mare sau mai mică, îți blochează fluxul psihic firesc (se manifestă în tot soiul de acte ratate).
Să ne-o imaginăm pe Elena, o tipă foarte faină care nu reușește mai niciodată să își spună punctul de vedere într-un grup, mai tot timpul se poticnește, se bâlbâie sau spune exact ceea ce se ferea să rostească. Nici la școală nu excelează, este retrasă și temătoare. Probabil cunoști și tu o astfel de „Elenă”, poate chiar ai fost „Elena” la un anumit moment dat.
Nu este nimic rușinos în asta. Se prea poate ca prietena noastră să ascundă un complex de inferioritate care iese la suprafață prin tot felul de acte ratate.
- Deși este inconștient, complexul poate să se umfle și să devină independent. În acel moment dă naștere unui „al doilea Eu”, care este evident în opoziție cu Eul tău conștient. Riști să ajungi între două adevăruri, între doi curenți contrari ai voinței.
Mai facem un exercițiu de imaginație și îl vizualizăm pe Marcel, un tip de vârstă mijlocie, care își idealizează soția, transformând-o într-o sfântă, în timp ce nevoile sexuale reprimate și le satisface cu alte persoane, în alte contexte.
Genul acesta de indivizi (indiferent de sex) organizează oamenii în parteneri ce pot fi admirați și idealizați, cu care tind să construiască relații, și parteneri de care se simt atrași sexual și cu care interacționează în acest sens.
Acest fenomen se regăsește sub denumirea de Complexul Madonna/ Prostituata.
- Dacă complexul este atât de puternic încărcat, atrage Eul conștient în orbita sa și îl devorează, îl copleșește. Atunci vei fi, mai mult sau mai puțin, identificat cu complexul tău.
Poți întâlni un astfel de fenomen la bărbații cu un puternic complex matern sau la femeile cu un accentuat complex patern. Pe scurt, complexul pune stăpânire pe tine și devine purtătorul tău de cuvânt.
Mai facem un ultim exercițiu de imaginație și îl vizualizăm pe Tibi, o persoană blândă și caldă, dar care are probleme în a lua decizii, este nehotărât, neclar și de cele mai multe ori ușor de manipulat.
La capitolul prietenă stă cam slăbuț, pentru că fie nu găsește ceea ce caută (idealizează sexul opus), fie nu poate lua decizia să se implice. Se pare că desprinderea de „cuibul matern” nu s-a realizat în timp util, iar personalitatea sa nu s-a cristalizat suficient.
Pe această temă, îți recomand cartea scrisă de Jolande Jacobi.
Vei învăța multe!
3. Cum să îți identifici complexele?
De cele mai multe ori, percepem complexele doar în formă proiectată. Astfel, complexul inconștient îți apare ca o însușire a unui obiect exterior, respectiv a unei persoane.
Mai rău, dacă complexul te copleșește, acesta capătă forma unui sentiment amenințător, care vine din afară peste tine.
Această tendință se manifestă prin idei delirante de urmărire, de paranoia și altele (profilul clasic al conspiraționistului).
În toate aceste forme de manifestare, nu vei conștientiza că ești dominat de astfel de forțe. De aceea sunt și atât de problematice.
Încheiem într-o notă pozitivă: aceste complexe sunt totuși unele dintre cele mai importante mecanisme ale psihicului nostru.
Nu există om fără complexe!
Ele sunt ceea ce ne propulsează către cele mai glorioase culmi. Ne fac să ne dorim sa fim mai mult, să fim mai buni, să reușim.
Atâta timp cât nu complexele ne au pe noi, ci noi pe ele, complexul instigă la participare și la crearea de noi conținuturi psihice.
Uite, asta poate fi o schemă mai clară de înțelegere a complexelor:
- o totală neconștientizare a existenței lor;
- identificarea cu ele;
- proiecția ta;
- și, în cele din urmă, confruntarea.
Traducere: În primă fază, complexul este neconștientizat. Ca să îl aduci la suprafață, trebuie să arunci un ochi critic asupra chestiunilor cu care te identifici.
De asemenea, trebuie să studiezi ceea ce te deranjează cel mai mult în alții sau în diverse situații de viață. Acolo ar putea fi cheia deslușirii unui complex (proiecția). Ulterior, urmează confruntarea – etapa finală. Niciun complex nu poate fi dizolvat fără să te confrunți cu suferința pe care o produce.
Creștem împreună,
Alex
