Salutare,
Sunt Alex.
Mulți oameni visează să fie ca Putin, dar puține state își doresc să fie ca Rusia.
Rușii sunt nefericiți. Nivelul de trai a scăzut dramatic în ultimii ani. Problemele s-au acumulat și lucrurile nu par să se îmbunătățească în viitorul apropiat.
Totuși, rușii îi sunt loiali lui Putin. Îl votează de fiecare dată în număr mare. Pentru ei, susținerea lui Putin nu reprezintă o alegere, ci cea mai pură exprimare a patriotismului.
Putin este considerat o figură sacră a Rusiei, un simbol în viață.
Rușii cred cu tărie în unicitatea istorică a țării lor, în importanța unui conducător puternic și în rolul semnificativ al Bisericii Ortodoxe Ruse în protejarea „sufletului și a idealurilor rusești”.
Cum de s-a ajuns aici?
1. De la Sankt Petersburg la Moscova
Pe 7 octombrie 2021, Vladimir Putin împlinește 69 de ani. S-a născut în Sankt-Petersburg (pe atunci, Leningrad) și a avut o copilărie dură. A locuit alături de alte câteva familii într-un apartament insalubru. Nu a avut o baie proprie și nici apă caldă. La 12 ani se apucă de judo. Între timp, știm bine, a dobândit centura neagră. Încă de mic copil avea convingerea că încrederea în sine și determinarea pot compensa lipsa de putere și de avere.
Se licențiază în drept și intră în KGB (cel mai important și mai temut serviciu de securitate rusesc de dinainte de 1991) la doar 23 de ani. Evident, în această perioadă intră și în Partidul Comunist. Activează ca spion în Germania timp de cinci ani. În 1990 se întoarce la Sankt Petersburg. Lucrează la primărie, unde este numit prim-viceprimar în 1994. În 1996 se mută la Moscova. Până să fie ales președinte, în 2000, ocupă câteva funcții importante: director al unei agenții de spionaj, prim-ministru etc.
În prezent, Putin se află la cel de-al patrulea mandat de președinte al Federației Ruse și este cel mai cunoscut și mai puternic lider rus.
Deși traiectoria sa poate părea extraordinară, și într-un anume fel chiar este, la baza ei nu stau calități precum devotamentul, „știința de carte”, productivitatea, spiritul vizionar etc. Dimpotrivă. Capacitatea de a-și crea relații cu oameni sus-puși, loialitatea față de șefi, oportunismul și abilitatea de a acționa întotdeauna la momentul potrivit sunt armele pe care le-a folosit în tinerețe.
2. Putin și testul Rorschach
La nivel mondial, Vladimir Putin este perceput în culori extrem de diferite. Uneori chiar contradictorii. Imaginea pe care o avem noi, românii, despre „liderul de la Kremlin” nu face excepție de la regulă.
În 2015, viitorul președinte al SUA, Donald Trump, spunea despre Putin că „e un tip mai de treabă decât mine”. Dar ce înseamnă „mai de treabă”? E Putin mai înțelegător cu partenerii politici? E mai deschis spre dialog și colaborare? E mai puțin arogant și mai plin de empatie?
Greu de spus. Cu atât mai greu cu cât comparația îi aparține unuia dintre cei mai controversați și mai puțin responsabili președinți americani.
E Vladimir Putin modelul dictatorului nemilos sau salvatorul unei țări asediate? Lider cu apucături de spion sau un ortodox devotat? E un „șahist” al politicii mondiale sau e doar un personaj preocupat de propriile interese?
Este puțin din fiecare, dar niciuna dintre etichetele de mai sus nu îl caracterizează în întregime. Își protejează foarte bine spațiul privat.
Consecința?
Fiecare dintre noi își poate construi „propriul Putin”.
Într-un fel, Putin se aseamănă cu testul Rorschach. Imaginează-ți câteva pete de culoare pe o coală de hârtie. Nu există simetrie între ele. Sunt de diferite dimensiuni și culori. Felul în care percepi petele descrie mai bine ceea ce se întâmplă în creierul tău decât ceea ce vezi în realitate.
Așa e și cu Putin.
Felul în care îl vedem spune mai multe despre noi decât despre intențiile sau atitudinile sale
3. Adhocrație și înțelegeri nescrise
Rusia de azi este o țară a contrastelor. Se întinde pe nu mai puțin de 11 fusuri orare și are o populație de peste 140 de milioane de oameni. 10% din populație deține 90% din bogăția țării. Țara este deformată de corupție și este controlată de oamenii care alcătuiesc „cercul fermecat” din jurul lui Putin. Rusia depinde de petrol și de gaze și este inadaptată la era informațională. Economia ei este comparabilă cu a Spaniei. Sistemul sanitar rusesc este cel mai slab și mai subfinanțat din toate țările dezvoltate. La drept vorbind, Rusia este în criză.
În general, sistemul rusesc funcționează după tiparul unei curți regale. Nu instituțiile sau relațiile oficiale contează, ci rețelele personale și schimburile reciproce de servicii. Nu studiile fac diferența în privința ascensiunii pe scara socială, ci favorurile făcute președintelui rus și cercului său de lachei.
Sunt la mare căutare calități precum loialitatea și subordonarea față de Putin. Să prevezi azi ceea ce vrea șeful mâine e un talent vital. De aici se pot construi averile și tot de aici poate începe declinul celor care se abat chiar și cu un pas.
Toate acestea fac din Rusia o adhocrație. O țară în care dependența de relații personale și de înțelegerile nescrise (poniatie, în rusă) reprezintă cheia succesului. Ce înseamnă poniatie? Înseamnă obținerea „acoperirii” pentru favoruri, privilegii, contracte favorabile cu statul și autorități care închid ochii la furtul din banul public.
Putin dorește stabilitate și putere în Rusia, și vrea recunoaștere și respect pe plan extern. E convins că le poate obține prin forță.
Respectul are un rol central în universul său. Nu poate admite că el sau Rusia nu reprezintă puteri de care să nu se țină cont. Vrea să refacă puterea Rusiei și, pentru a face asta, selectează episoadele istorice care au în prim plan umilirea Rusiei de către străini. Așa se facă că, mulți dintre rușii de rând cred că întreaga planetă le este ostilă și vina pentru traiul greu aparține Occidentului.
Liderii politici occidentali îl consideră pe Putin un „șahist” de temut. Cred că la originea crizelor care zguduie lumea se află Putin și planurile sale diabolice. Cei mai mulți speră să găsească cheia magică pentru a ajunge la gândurile și la planurile lui Putin. Din păcate, o asemenea gândire este nu doar exagerată. Este de-a dreptul stupidă.
Putin nu este un maestru al șahului. Este mai degrabă un judocan. Folosește forța adversarului împotriva sa.
Multe dintre mișcările lui Putin sunt impulsive, de moment. Putin este pragmatic. Nu are o strategie coerentă pentru etapele viitoare. Intervine întotdeauna din calcul și o face fără să-și asume riscuri prea mari. Nu este un aventurier, iar atunci când adoptă o decizie dură, fie revine asupra ei, fie trage de timp în speranța că nu va mai fi nevoit să acționeze.
Frica ne determină să-i atribuim mai multe merite decât este cazul. Dacă oamenii ajung să creadă că ești puternic, atunci chiar ești puternic. Iar asta este ceea ce-și dorește cu ardoare Putin. Până la urmă, puterea este o chestiune de interpretare, de percepție.
Cea mai mare viclenie a lui Putin este să ne convingă că el pune totul la cale.
Comportamentul lui este un spectacol, pentru că joacă mai multe roluri simultan. Deși aparent pare să iubească riscul, e un tip extrem de prudent și de calculat. Scufundările spectaculoase care pe care le face, tranchilizarea unui tigru siberian sau călătoria alături de o bandă de motocicliști sunt minuțios regizate și urmăresc un singur obiectiv: să creeze imaginea unui lider viril, puternic și energic. Evident, toate aceste episoade sunt lipsite de riscuri. În afara momentelor în care este prezentat drept un om de acțiune, Putin este un om extrem de retras. Istoricul Mark Galeotti descrie cu lux de amănunte profilul omului din fruntea Rusiei.
La aproape 69 de ani, Putin pare să aibă o condiție fizică bună. Dar oare cum stă pe plan emoțional?
Poate că Putin nu este stăpânul atotputernic și imprevizibil de care se teme Occidentul. Cu siguranță nu este nebun și nici fanatic. Are însă marele avantaj de a întruchipa și canaliza sentimente pe care le simt majoritatea rușilor. Pentru ei, țara lor contează din nou în lume.
Iar asta e tot ce contează. Pentru moment.
Creștem împreună,
Alex
