Salutare,
Diana aici.
Am fluturat ieri tricolorul? Am fost prezenți la paradă? Am urmărit-o la televizor? Nici că e prea important ce am făcut, câtă vreme ne-am bucurat, așa cum știm doar noi, de Ziua Națională.
Evident, și eu sunt sub imperiul emoțiilor patriotice de ieri.
Așa sunt tot timpul. Sunt mândră de România și încrezătoare în energiile ei!
1. Ziua Națională
Ieri, 1 decembrie, am sărbătorit împreună cea de-a 32-a aniversare a Zilei Naționale a României. În anii trecuți, unii dintre noi dădeau o fugă la Alba Iulia, alții asistau la paradele militare organizate în mai toate orașele țării, iar alții arborau un mic drapel la geam sau pe birou, strigându-și patriotismul din toți rărunchii. Erau și alții, nu știu dacă mulți sau puțini, care nu se lăsau mișcați de importanța acestei zile.
E alegerea fiecăruia dintre noi să decidă cum se raportează la patriotism, istorie și la identitate națională. Însă, dacă privim cu coada ochiului spre societățile care prosperă, în care cetățenii sunt solidari și încrezători într-un destin comun, realizăm imediat că patriotismul nu e un sentiment învechit. Dimpotrivă!
Alături de drapel, de imn și de stemă, Ziua Națională este unul dintre simbolurile național-identitare ale României. Fiecare în parte și toate laolaltă ne fixează identitatea într-o lume în care diferențele sunt prețuite și promovate. Fie că le celebrăm sau nu ele există pentru a ne reaminti mereu și mereu că avem o culoare proprie. Avem motive de bucurie, planuri de cristalizat și aspirații de împărtășit.
Avem o țară de construit împreună!
Zi de zi!
2. Patriotism
E dificil să definești patriotismul. Să extragi întreaga sa esența într-o formă definitivă, clară și elocventă. Etimologic, patriotismul provine de la termenul latin de pater – tată. Prin urmare, un bun patriot este persoana care-și iubește tatăl, la modul generic. Rădăcinile mai bine zis.
În lumea în care trăim, patriotismul și-a pierdut din aura de odinioară. Cu greu mai joacă rolul sentimentului înflăcărat de a-ți da viața pentru țara al cărei cetățean ești. Pare greu de conceput că sunt mulți cei care se mai raportează în termenii aceștia la patriotism. Deși, dacă ne gândim bine, vedem dovezi de patriotism înțeles în sens tradițional zi de zi.
În orice caz, așa cum înțeleg eu patriotismul, el e mai degrabă legat de disponibilitatea de a trăi demn și cinstit în țara ta, în raport cu ceilalți membrii ai comunității naționale și față de evenimentele și activitățile care ne aduc împreună. Patriotismul este acea iubire discretă și gingașă care te împiedică să-ți negi sau deformezi identitatea. Care te împiedică să te blazezi, să te plângi de tot și de toate, și care îți îngăduie să construiești un viitor direct proporțional cu aspirațiile tale. Te îndeamnă să respecți și prețuiești patriotismul cetățenilor din alte state și te ajută să înțelegi că, în lipsa sa, e cu neputință ca un stat european să-și continue drumul prin istorie…
Patriotismul este tolerant, nu incită la ură și discriminare. Nu ne face invidioși și nici agresivi la adresa altora. Patriotismul nu e depășit. În schimb e de regăsit. E chiar lângă noi și ține doar de noi să-l punem în mișcare.
3. Eroi și făcători de țară
Pentru aceia dintre noi care prețuiesc importanța adevăraților oameni de stat, a acelora care au creat România ca stat modern, poveștile despre eroi au un parfum aparte. Din timp în timp, la orele de istorie, în familie sau aiurea, se mai trezește câte unul care vorbește laudativ despre eroii noștri.
Că sunt personaje istorice din domeniul militar, cel cultural sau din orice altă zonă, toate aceste figuri luminoase sunt exemple de buni români. Oameni care și-au înțeles responsabilitatea și care au văzut dincolo de interesele personale imediate. Sunt lumânări care nu pierd nimic, pentru că aprind lumina speranței în fiecare dintre noi.
Uneori, nu eroii sau poveștile despre ei strică, ci felul în care sunt prezentați. Știu ce crezi, nici mie nu-mi plac deloc discursurile sforăitoare despre ofițeri și oameni politici demult dispăruți. Nici pe mine nu mă mișcă intervențiile lacrimogene și aerele de patriotism fals. Dimpotrivă, de cele mai multe ori mă îngrețoșează folosirea acestor exemple de către unii dintre politicienii de azi.
În schimb, îmi plac eroii pe care îi întâlnesc în cărțile pe care le citesc. Le înțeleg frământările, alegerile, și le invidiez dorința și voința de a crea o țară din nimic, în ciuda oricăror greutăți și împotriva oricui s-ar fi opus.
La admir curajul și încerc, păstrând proporțiile, să le urmez exemplul. Putem găsi o sumedenie de pilde în comportamentul celor de dinaintea noastră. Putem găsi și folosi instrumentele pe care le-au utilizat ei pentru a-și servi comunitatea la cel mai înalt nivel.
Putem fi așa cum au fost mulți dintre ei – români în suflet și în acțiune!
La mulți ani!
Creștem împreună,
Diana
