🍿 Must-watch dacă dai la UMF în 2025 - ADMITEREA: De la BAC la Buget

Viitorul e incert

Salutare,
Diana aici.

Autocontrolul și răbdarea sunt eficiente pentru a urca pe cele mai înalte culmi. Sunt cât se poate de necesare pentru a depăși cele mai multe obstacole, dacă nu chiar pe toate uneori. Evident, nu prin pasivitate, ci printr-o atitudine pro-activă, vigilentă și curioasă.

Nu e un lucru ușor, tocmai de aceea vedem cum prea mulți oameni își ies din sărite prea des, pierd contactul cu realitatea sau pur și simplu uită că răbdarea e a doua minte a omului.

Ce crezi?

Așteptările noastre joacă vreun rol în toată această ecuație?


1. Testul bezelei

Într-un studiu de psihologie realizat în 1988 de psihologul american Walter Mischel a fost demonstrată utilitatea autocontrolului pentru obținerea succesului. Răspândindu-se și dovedindu-și relevanța cu vârf și îndesat, experimentul a ajuns să fie cunoscut cu denumirea de testul bezelei.

Imaginează-ți că la acest experiment au participat copii de vârstă mică (4-6 ani). Pe rând, au fost poftiți într-o cameră unde, chiar în centru, se afla o farfurie cu o bezea. Walter Mischel i-a spus fiecărui copil că lipsește puțin din cameră, timp în care poate savura bezeaua dacă își dorește. I-a mai spus și că, dacă așteaptă revenirea sa în cameră, va primi încă o bezea cu titlul de bonus.

În mod curios, cei mai mulți dintre copii au reușit să-și înfrâneze poftele și au așteptat cuminți reîntoarcerea psihologului. Evident, le-a fost foarte greu să o facă, dar efortul a meritat. Au fost premiați.

Care e morala studiului? Zece ani mai târziu, când i-a analizat pe aceiași copii deveniți acum adolescenți, Walter Mischel a susținut că aceia dintre ei care dăduseră dovadă de autocontrol se descurcau mai bine și aveau șanse mai mari de reușită în viață.


2. Lipsa (justificată) de încredere

Explicația de mai sus nu ne spune întreaga poveste. Dacă cei cere au rezistat tentației de a înfuleca bezeaua, primind mai apoi bonusul, au dat dovadă de autocontrol nu înseamnă în mod automat că toți ceilalți sunt lipsiți de control și de voință.

Ar fi prea simplu să fie așa.

Iată o altă posibilitate. E foarte probabil ca cei care au arestat bezeaua, nemaiașteptând bonusul, să nu fi avut încredere în cercetător. Acesta putea să nu mai revină în cameră sau pur și simplu să mintă cu privire la cea de-a doua bezea. Nu e nimic greșit sau ieșit din comun în atitudinea aceasta.

Gândindu-se că riscă să piardă și bezeaua din fața lor, au decis să nu ezite. Cea de-a doua bezea era doar o posibilitate. Ca atare, știi cum e de cele mai multe ori, ce-i în mână nu-i minciună.

Mai e ceva. Acești copii nerăbdători nu au făcut nimic rău și se prea poate să nu sufere la capitolul de autocontrol. Ei doar manifestă mai puțină încredere în ceilalți, poate că sunt mai degrabă pesimiști, iar aceste două trăsături și-au lăsat amprenta asupra alegerii lor.


3. Viitorul e incert

Felul de a fi sociabil și atitudinea optimistă ne influențează enorm viața. În general, indivizii sociabili și optimiști se descurcă dacă nu mai bine, cel puțin mai ușor în viață. Mai mult, felul în care ne reprezentăm viitorul are o mare importanță. Depinde doar de noi sau și de ceilalți? Și, și.

Îți descriu această observație apelând la un alt studiu, realizat de alți cercetători.

Participanții, copii cu vârsta de 3 și 4 ani, au fost împărțiți în două grupuri. Sarcina a fost aceeași. Decorarea unei căni cu ajutorul unui set de creioane. Provocarea? Creioanele erau vechi și erau adăpostite într-o cutie greu de deschis. Unul dintre cercetători le-a spus ambelor grupuri să aștepte câteva minute pentru că le va pune la dispoziție creioane noi, mai bune. Abia acum urmează surpriza.

În vreme ce primului grup nu i-au mai fost aduse creioane noi, cercetătorul spunând că s-au înșelat și că nu există alte instrumente de scris, cel de-al doilea grup a primit un set nou-nouț de creioane. Primul grup a cunoscut mediul nesigur, iar cel de-al doilea – mediul sigur, cercetătorul aducând creioanele.

Apoi, în aceleași grupuri, copiii au fost supuși testului bezelei. Care crezi că a fost deznodământul?

Copiii din grupul care nu primise creioanele noi, având așteptări mici de la cercetător, nu s-a deranjat să aștepte a doua bezea. Au înfulecat-o rapid pe cea disponibilă pe farfurie, în vreme ce ceilalți copii, care primiseră creioanele noi, au fost dispuși să aștepte întoarcerea examinatorului în sală.

Morala e destul de simplă și e cât se poate de utilă.

Cu cât percepem viitorul ca fiind mai incert, cu atât suntem mai puțin dispuși să ne refuzăm o plăcere imediată în așteptarea unei recompense mai mari.

Destul de intuitiv, nu?

Cumva, așteptările pe care le avem de la cei cu care relaționăm ne influențează modul în care percepem viitorul. Ca atare, cu exemplele de mai sus în minte, fii pregătit să mănânci una sau două bezele, în funcție de împrejurări!


Creștem împreună,
Diana

Hei, merci că ai citit până aici! 🤗

↓ Te-ar putea interesa și următorul articol...