Salutare,
Alex aici!
Suntem la început de an. Printre diferitele stări care ne încearcă, facem tot posibilul să ne mobilizăm pentru provocările pe care ni le va scoate în cale viața. Să le primim cu încredere și să le depășim cu curaj.
Cei mai mulți dintre noi facem asta instinctiv. Undeva, în subconștientul nostru, este bine întipărită înclinația de a ne „lua la trântă” cu greutățile fiecărei zile și de a fi buni. Mereu senini și mereu concentrați pe efortul deliberat și nu neapărat pe rezultat.
Dar ce ai spune dacă ți-aș zice că atitudinea aceasta, dorința de a fi curajos și mereu bun, este „veche de când lumea”?
Pentru grecii antici, împlinirea și prosperitatea, topite într-un singur concept, purtau un nume concret. Și nu, nu vorbim despre fericire. Este vorba despre ceva mult mai înalt și mai cuprinzător.
Dacă este timpul pentru #mailuldevineri, atunci este vorba mai mult despre viață, alegeri, lecții și idei.
Lecția de astăzi vine în sprijinul înțelegerii „stării autentice de bine”.
Te va ajuta să practici cu succes eudaimonia.
1. Dacă ai să sapi întotdeauna…
Când se refereau la cea mai bună versiune a noastră, vechii greci, de la Aristotel și Platon până la filosofii stoici, aveau în vedere eudaimonia. Dacă ești la fel ca cei mai mulți utilizatori de pe Grile-Admitere.ro, și îți dorești să fii constant mai bun, înțelegi perfect la ce mă refer.
Deși pare greu de digerat, conceptul de eudaimonie este relativ simplu. „Eu” înseamnă „bun”, iar „daimon” reprezintă spiritul interior sau „scânteia divină”, care este prezentă în fiecare dintre noi.
Așadar, dacă vrei să găsești o semnificație a eudaimoniei, acesta ar suna cam așa: Să fii bun cu spiritul tău interior, prin excelență pur. Să trăiești în deplină armonie cu sinele tău ideal. Altfel spus, să te apropii cât se poate de mult de versiunea ta cea mai înaltă.
„Sapă în interiorul tău”, ne îndeamnă împăratul-filosof Marcus Aurelius. „În interiorul tău este izvorul binelui și întotdeauna are puterea de a țâșni, dacă ai să sapi întotdeauna”.
Merge din plin o clasică: ce (crezi că) a vrut să spună autorul? :))
Vezi bine… Secretul acelui „izvor al binelui”, despre care vorbește Marcus Aurelius, este cunoscut de mii de ani. Înainte de a fi în afara ta, sursa binelui, a optimismului, a fericirii și a stării de bine se află chiar în tine. În interiorul tău. De acolo, cu implicarea ta permanentă, poate ieși la suprafață și, prin efort constant, poate să rămână acolo.
Sună fain, nu?!
E vorba despre eudaimonia.
2. Fericire = eudaimonia?
Cea mai răspândită traducere a termenului grecesc eudaimonia este fericire. Totuși, alte forme precum „înflorire” sau „prosperitate” îi surprind mai bine și mai exact sensul. Altfel spus, fericirea este înglobată în conceptul de eudaimonia.
Spre deosebire de fericire, care este determinată de evaluări subiective aplicate anumitor aspecte sau domenii, ale tale sau ale celorlalți, eudaimonia se referă la calitatea și la valoarea de ansamblu a vieții. Eudamimonia nu este nici pe departe o senzație trecătoare precum e starea de fericire. Este atmosfera sau cadrul în care prosperi și înflorești, în care trăiești frumos, înconjurat de seninătate și de gânduri bune.
Eudaimonia este mult mai complexă comparativ cu fericirea. Trimite către un model nobil de viață, pe care alegi să o trăiești consecvent. Fericirea este o emoție, în vreme ce eudaimonia este mai degrabă o stare generală de bine și de împlinire.
Dacă starea de fericire poate fi creată sau pierdută cât ai pocni din degete, pentru dobândirea eudaimoniei ai nevoie de eforturi repetate. Uneori, obținem doze mari de fericire din plăceri precum mâncarea, gamingul sau party-urile cu prietenii.
Pentru atingerea eudaimoniei, însă, e nevoie de mai mult efort. E nevoie să fii o persoană bună, să îți propui scopuri înalte, să îi ajuți mereu pe ceilalți și, în general, indiferent de context și de subiect, să fii cea mai bună versiune a ta.
3. Versiunea ta cea mai înaltă
Cea mai bună versiune a ta nu este mereu la îndemână. Drumul către atingerea ei nu este presărat doar cu momente de fericire și de extaz. Dimpotrivă, durerea, răbdarea și eforturile continue de optimizare ocupă o mare parte din traseul tău.
E nevoie de timp și de experiențe diverse; de greutăți lăsate în urmă și de obstacole depășite (sau ocolite). Sunt necesare multe momente de introspecție și de aliniere cu atitudinile tale cele mai înalte. Mereu și mereu. Indiferent de dificultățile întâlnite. Doar știi prea bine, niciun copac nu prinde rădăcini adânci și puternice dacă nu este bătut de vânturi puternice. Forța, viteza și frecvența vântului fac ca rădăcinile arborelui să fie mai adânci și mai rezistente.
Că să fii cea mai bună versiune a ta, uite câteva sugestii:
- Înainte să faci un lucru, gândește-te dacă nu cumva îi împiedici pe ceilalți să fie cea mai bună versiune a lor;
- Încearcă să elimini barierele care te împiedică să practici cu regularitate eidaimonia;
- Nu te aștepta la premii sau la distincții. Trăirea frumoasă trebuie să-și fie propria recompensă. Nu este o garanție de succes, de fericire sau de înflorire, dar este o parte esențială a ceea ce dă sens vieții noastre.
Indiferent în ceea ce crezi, natura, divinitatea și orice altă forță necunoscută vor să ajungem cea mai bună versiune a noastră. Acesta este și motivul pentru care daimonul interior a fost „plantat” în fiecare dintre noi.
Depinde doar de noi să completăm ceea ce există deja încarnat sub forma spiritului interior.
Rezultatul final e tentant: aducerea potențialului nostru uman la viață.
Creștem împreună,
Alex
