Salutare,
Diana aici.
Dacă în mailul trecut îți povesteam despre o carte interesantă, dar care nu se situează neapărat în topul meu, ei bine, azi îți povestesc câteva idei pe care le extrag din una dintre cele mai extraordinare cărți citite vreodată.
Este acel gen de carte care are potențialul de a-ți schimba viața. Și este o carte extraordinară pentru că omul care a scris-o, Viktor Frankl, este așa.
Supraviețuitor a 4 lagăre de concentrare, a ajuns să înființeze logoterapia, a treia școală vieneză de psihologie, centrată pe confruntarea și reorientarea către sensul vieții. Și a ajuns să mai scrie și această minunăție de carte – Omul în căutarea sensului vieții.
1. Tu ești cel întrebat, de fiecare dată
Logoterapia este mai puțin introspectivă sau retrospectivă ca la Adler sau Freud, de care sunt sigură că ai auzit. Este o metodă centrată mai degrabă pe viitor. Pe sensurile la care fiecare dintre noi va ajunge în cursul vieții.
Prin ajutorul pe care l-am primi în a deveni conștienți de sensul nostru, abilitățile de depășire a nevrozelor s-ar dezvolta sau construi.
Iar primul pas dintr-o astfel de călătorie este să ne oprim din a ne întreba care este sensul vieții. Pentru că nu noi suntem cei care trebuie să întrebăm viața astfel de lucruri. Ci ea ne întreabă pe noi, zi de zi, cu fiecare întâmplare, care este sensul. Iar la întrebările vieții se răspunde cu răspunsul propriei vieți.
2. Depășirea dependenței de sine
Conform viziunii lui Frankl, suntem capabili de un complet control în a oferi sens vieții și persoanei noastre. Viața ne întreabă de fiecare dată, prin întâmplările ei, care este sensul. Iar în sarcina noastră cade să dăm un răspuns și să ne asumăm responsabilitatea pentru acel răspuns.
După ce dai răspunsul, următoarea sarcină este să îți adâncești câmpul vizual, astfel încât să îți conștientizezi întregul potențial. Te asiguri că așa, răspunsurile la apelul vieții pot fi cât mai vaste.
Și pentru că omul nu este un sistem închis, calea către extindere și creștere se face prin transcenderea de sine. Prin a fi orientat spre ceva sau cineva în afara ta, mai exact. Omul cu cât se uită mai mult pe sine și se dăruiește altora – cu atât este mai adaptat și mai uman.
Și mai fericit.
Și mai plin.
Așa că treapta următoare pentru o viață și o minte mai bună, este să te transcenzi pe tine însuți. Să depășești dependența de sine, să schimbi focusul către ceva în afara ta și să faci pași din tine, către afară, cât mai mulți.
3. Ești mai liber decât crezi. Creează!
Sincer, mi-a fost foarte greu să extrag doar trei idei din această carte. Este prea plină. Dar închei mailul de astăzi cu o ultimă idee cu care am plecat din lectură. Cu un ultim imbold.
Creează.
Suntem mult mai liberi decât credem. Iar aceste cuvinte vin, nu uita, de la un supraviețuitor a patru lagăre. Omului îi poate fi luat totul, dar nu ultima dintre libertățile omenești: aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul fel de a fi.
Iar pentru a te convinge că se poate trăi după această deviză, îți recomand să iei cartea în mâini, pentru că vei avea multe exemple de oameni închiși în lagăre, dar liberi în același timp.
Viața ne cere de fiecare dată un răspuns la provocările ei. Noi suntem datori să îi răspundem. Să ne asumăm acel răspuns, să ne conștientizăm responsabilitatea pentru felul în care viața noastră decurge, în urma acelui răspuns.
Și prin asta să ne eliberăm.
Să ne transcendem și să ne depășim dependența de sine. Să ieșim în afara noastră. Iar odată ieșiți din granițele noastre, să îndrăznim să creăm. Să ne creăm prin propriile răspunsuri la viață, pentru că avem suficientă libertate să o facem.
Creștem împreună,
Diana
