Salutare,
Diana aici.
Ne orientăm mereu după ceilalți. Și ei fac același lucru. Preluăm și oferim în egală măsură. În bine, dar și în rău. Din păcate, uneori creăm bule menite să crească și să tot crească până ce, în final, plesnesc. Alteori, temându-ne că riscăm să fim lăsați deoparte, alegem să mergem cu grupul. Uităm că avem o voce, o conștiință, și dreptul de a le menține vii.
Bula se creează iarăși. Până la urmă se sparge și aceasta, dar face loc alteia…
Uite la ce m-am gândit în ultimele zile.
1. Suntem antene
Avem așteptări de la ceilalți și nu doar ca să ne simțim dezamăgiți în unele situații, așa cum spune unul dintre clișeele zilelor noastre. Ele, așteptările, ne determină propriul comportament. Funcționează și viceversa. Comportamentul și atitudinea noastră îi influențează pe cei cu care interacționăm într-un asemenea mod încât și ei au așteptări de la noi, modelându-și astfel constant comportamentul față de noi.
E vorba despre o pendulare continuă, despre un dute-vino ce nu se oprește niciodată. Ca să fiu sinceră, aceasta e chiar esența condiției noastre de oameni. Suntem antene ce se orientează și reorientează constant după ceilalți. Dacă ți se povestește despre un accident casnic al prietenei tale te îngrozești imediat imaginându-ți durerea pe care a suportat-o. Dacă vezi un act de scamatorie la circ, pe stradă sau aiurea simți imediat cum ți se strânge stomacul. Ideea e simplă. Ne oglindim în ceilalți. Suntem antene printre antene.
Dar nu oglindim doar sentimente și stări înălțătoare, ci și senzații intense precum ura, invidia sau lăcomia. Nu e nevoie de o pregătire anume, ci doar de crearea contextului potrivit.
2. Bulele din economie
Citeam zilele trecute ceva despre John Maynard, un mare economist britanic din secolul trecut. Mi-a atras atenția că, încă din 1936, economistul nostru a scris că piețele financiare sunt un soi de concurs de frumusețe.
Uite ce-ți propun. Gândește-te că ai în față 100 de imagini la care ești invitat să te uiți. Și alții ca tine, ca mine intră în jocul ăsta. Scopul nu e să o alegi pe cea care îți place ție cel mai mult, ci pe aceea pe care crezi tu că ar alege-o ceilalți. Brusc, suntem dispuși să renunțăm la gusturile și preferințe noastre. Încercăm să ghicim ce gândește/ce ar alege celălalt.
Morala transferată în economie?
Dacă toată lumea crede că ceilalți cred că o acțiune valorează mai mult… pai chiar ajunge să valoreze mai mult.
Toate bune și frumoase, dar nu putem evita la nesfârșit momentul în care bula se sparge, acel moment în care tot castelul de cărți se prăbușește și lucrurile revin la normal. Nu neapărat la normalitatea de dinainte de bulă, ci la una relativ apropiată de valoarea reală.
3. Ignoranța pluralistă
Că tot vorbim despre bule. Ele sunt prezente peste tot, în orice domeniu. Uite ce efecte a avut un experiment făcut de psihologul Dan Ariely la universitatea la care preda. Susținându-și cursul de economie comportamentală, a apelat la un artificiu. Cu ajutorul unui generator, a proiectat cuvinte și propoziții fără sens între ele, rezultând termeni și concepte de neînțeles precum „teoria dialectică enigmatică”, „raționalismul neodeconstructiv” ș.a.m.d.
Reacția studenților? Nu au dat semne că nu înțeleg. Au urmărit totul cu sufletul la gură. Nimeni nu a cerut informații suplimentare. Nimeni nu s-a sesizat. Nimeni nu a lăsat impresia că nu pricepuse nimic.
„De ce nu m-a întrebat nimeni despre ce mama naibii vorbesc?”, s-a întrebat Dan Ariely.
Foarte simplu. Individual, studenții au realizat că toată scena era de neînțeles, dar uitându-se la vecinii lor de bancă și apoi mai departe spre ceilalți, care urmăreau totul cu atenție, au crezut că problema este le ei.
Și așa a rămas. Au tăcut mâlc și nu au luat poziție. Bula s-a tot mărit. Dar în cele din urmă s-a spart.
Morala poveștii noastre e că frica de a fi în eroare e întotdeauna mai mică decât frica de a rămâne singur.
Singur împotriva tuturor? Cu dreptatea de partea ta? Sunt foarte rare aceste cazuri. În general alegem să rămânem în eroare, să ne sacrificăm adevărul, intuiția sau rațiunea. Teama de a fi respinși, marginalizați și izolați e prea mare.
Creștem împreună,
Diana
