Salutare,
Sunt Alex.
Construcții ridicate fără ajutorul animalelor de povară sau al roții, practici sângeroase, războinici feroce și obiceiuri exotice, mult diferite de ale noastre. Uneori, te miri pe unde, te pomenești cu câte unul care vorbește admirativ despre azteci sau mayași. Da, e un fapt. Civilizațiile din America Centrală și de Sud continuă să ne fascineze și astăzi.
Unii se gândesc și acum la așa-zisul sfârșit al lumii prezis de calendarul mayaș, iar alții par să nu se mai sature să dea crezare fanteziilor care afirmă că extratereștrii se află la originea realizărilor aztece.
Nu despre aceste lucruri îți scriu. Nu îmi propun să speculez.
Vreau doar să-ți ațât puțin curiozitatea!
1. Olmecii
În urmă cu circa 25 de mii de ani, primele comunități de culegători-vânători au ajuns nord-estul Siberiei. Ce a urmat? S-au răspândit cu repeziciune pe teritoriul Americilor. Pe atunci, lumea nu era nici pe departe identică cu cea în care trăim noi astăzi.
Nord-estul Siberiei era unit cu vestul Alaskăi, pentru că nivelul mării era cu aproximativ 120 de metri mai scăzut decât în zilele noastre. Ca atare, primii oameni au ales să se stabilească în America de Nord, apoi în cea Centrală, pentru ca în cele din urmă să colonizeze și America de Sud.
Una dintre primele civilizații apărute pe teritoriul actual al Mexicului a fost cea a olmecilor. Sculpturile în piatră pe care le-au realizat, și pe care pe cunoaștem noi astăzi, reprezintă niște oameni cu cranii pătrate, intimidante. Olmecii au inventat prima scriere hieroglifică din America Centrală.
Foloseau o matematică avansată și erau capabili să întocmească calendare și să descifreze mișcarea stelelor pe cer. Porumbul era cunoscut și cultivat în zona Mexicului cu câteva mii de ani înainte de apariția olmecilor. Prin urmare, aceștia îl cunoșteau și se bucurau de numeroasele recolte pe care le oferea această plantă încă necunoscută europenilor.
Se pare că tot ei se află și la originea introducerii practicilor de sacrificiu. Pentru îmbunarea zeilor, olmecii și ulterior celelalte civilizații precolumbiene apelau la ritualuri extrem de sângeroase. Și la figurat, dar mai ales la propriu!
2. Mayașii
Simultan cu civilizația olmecă s-a dezvoltat și cea mayașă. Cele două civilizații se învecinau, cu precizarea că mayașii ocupau un teritoriu care astăzi face parte din statele Mexic, Guatemala, Belize, Honduras și El Salvador.
În societatea mayașă, cu excepția preoților, toți bărbații erau instruiți să devină războinici. Brutalitatea cu care se angajau în luptă era direct proporțională cu respectul de care se bucurau în comunitate. Practic, doar dacă erau buni luptători își puteau asigura un loc cât mai înalt pe scara socială.
Nu trebuie să-ți imaginezi că războaiele purtate de mayași sau armele pe care le foloseau erau prea elaborate. Dimpotrivă. Nu cunoșteau secretul obținerii oțelului și nici pe acela al roții. Cât privește strategiile și tacticile de luptă, acestea erau rudimentare, dacă nu cumva inexistente. Bătăliile purtate semănau mai degrabă cu o hărmălaie generală decât cu mutările calculate de pe tabla de șah.
Ceea ce nu însemna că încleștările erau mai puțin sângeroase, din contră. În mod surprinzător, adversarii nu erau uciși în luptă, ci erau luați prizonieri. Erau sacrificați mai apoi în timpul ritualurilor făcute pentru îmbunarea zeilor.
Mayașii au inventat o scriere proprie – ideografică (cuprindea simboluri ce reprezentau idei) și o tehnică aparte de cioplire a pietrei. Cu ajutorul acesteia au realizat statui și piramide monumentale ce continuă să fie descoperite și în prezent. Aveau canale pentru aducerea apei potabile în orașe și practicau agricultura pe suprafețe extinse.
Mai mult, au dezvoltat un sistem matematic propriu și cunoșteau succesiunea anotimpurilor și mișcarea stelelor pe cer. Apropo de sistemul matematic, spre deosebire de cel zecimal pe care îl utilizăm noi, mayașii foloseau unul bazat pe douăzeci de cifre.
3. Imperiul aztec
Aztecii au apărut pe scena istoriei mult timp după ce gloria olmecilor și a mayașilor apusese. Tenochitlan, capitala statului, se afla pe teritoriul pe care astăzi se întinde unul dintre cele mai mari orașe ale lumii – Ciudad de México. Pe lângă apa curentă, luxul curții imperiale și grădinile zoologice, Tenochitlan era mai populat decât orice alt oraș european.
Cunoaștem mai multe despre azteci și evoluția lor din desenele pe care le-au creat pe piei de căprioară sau pe frunze uscate. Scene precum trecerea unei comete pe cer, costumații exotice, reprezentări ale unor zeități și ceremoniile ritualice ne demonstrează ce anume prețuiau acești oameni și care erau preocupările lor cotidiene.
Ca mijloc de plată, aztecii foloseau boabele de cacao și conversau unii cu alții folosindu-se de mai multe limbi cunoscute sub numele generic de nahuatl. Multe dintre mărturiile lăsate de azteci au fost distruse de europenii care i-au invadat. Chiar și așa, unele lucruri – puține – s-au păstrat.
La fel ca cei de dinaintea lor, au ridicat piramide și au pus la cale măceluri ritualice cu nemiluita. Sângele curgea în valuri spumegânde pe treptele piramidelor.
Circa 20 de mii de oameni erau sacrificați în fiecare an!
Practicau aceste ceremonii sângeroase pentru a-l „mitui” pe Tezcatlipoca, zeu judecății, al întunericului și al vrăjitoriei. Credeau aztecii că dacă ar întrerupe aceste sacrificii umane soarele s-ar înnegri și un cutremur devastator s-ar abate asupra societății, distrugând totul în cale. Cu toate acestea, îl venerau necondiționat pe Quetzalcoatl (șarpele cu pene), zeul luminii și al aerului. Doar el salvase societatea aztecă după cele patru catastrofe anterioare.
Potrivit unei legende, aztecii credeau că zeii părăsiseră teritoriul sud-american pe mare, urmând să se întoarcă cândva în viitor. Apariția unor semne de rău augur în timpul domniei ultimului împărat aztec, Montezuma al II-lea, părea să anunțe apropierea dezastrului.
Când și-au făcut simțită prezența pe continent, conqistadorii lui Hernán Cortés păreau să împlinească profeția. Oamenii cu pielea albă și bărbile lungi, puștile pe care le foloseau și caii de pe care luptau îi făceau pe europeni să semene cu niște zei în ochii băștinașilor. În doar doi ani, aztecii au fost decimați. Nu atât prin luptă, cât prin transmiterea unor boli față de care nu dezvoltaseră imunitate. Cu acest episod, aztecii au fost scoși din istorie. Imperiul avea să nu-și mai revină niciodată.
Triburi izolate de azteci și de mayași continuă să trăiască și astăzi în America Centrală. Nici acestea și nici cele de dinaintea lor nu au reușit să mai ajungă nicicând la măreția din trecut.
Ne-au lăsat o sumedenie de povești pline de mister și multe alte semne de întrebare, practici sângeroase, tehnici uluitoare de construcție și o curiozitate ce pare că nu se va stinge prea curând!
Creștem împreună,
Alex
