Salutare,
Diana aici.
Gândul la un câștig viitor sau frica de ratare? Ce anume ne mână înainte? Ce ne dă forța să turăm puternic motoarele și să mergem mai departe?
Prea adesea ne gândim că frica și perspectiva unui câștig imediat sunt responsabile de mutarea munților din loc. Prea adesea trecem sub tăcere rolul motivației intrinsece, fie că este lupta pentru dreptate, pentru justiție, pentru bunătate, iubire, pace sau competență.
1. Morcovul sau bățul
Ce ne motivează să alegem drumul pe care îl alegem? De ce decidem să ne lansăm cu toate forțele spre un proiect, spre atingerea unui vis sau a unui țel? E vorba despre ceva din interiorul nostru? Ori despre o motivație exterioară nouă?
Sunt unii care cred că morcovul și bățul sunt cei mai buni stimulenți, după caz. Prin morcov mă refer la stimulente financiare, bonusuri, iar prin băț… prin băț mă refer la pedepse, la sancțiuni.
Vrei ca angajații tăi să dea tot ce au mai bun din ei? Să tindă zi de zi spre autodepășire? Să-și împingă limitele dincolo de orizontul posibilului? Ademenește-i cu morcovul.
Vrei ca angajații tăi să nu își ia libertăți nedorite? Să nu tragă chiulul din când sau să nu le treacă prin minte să-și schimbe jobul? Atunci flutură-le bățul prin fața ochilor.
Și cu asta basta. Lucrurile sunt ca și rezolvate.
Unii dintre capitaliști încă mai cred doar în rețeta morcovului, iar cei mai mulți dintre comuniști încă mai laudă efectele miraculoase ale bățului.
Și unii, și alții ignoră relevanța motivației intrinsece.
2. Motivația intrinsecă e doar la noi
Adesea ne gândim că ceilalți nu se pot motiva singuri. Mândri de felul în care reușim să adunăm resurse pentru a face față unui examen sau unei provocări oarecare, ne gândim că alții apelează la alte mijloace. Vreau să zic că obișnuim să presupunem constant că ceilalți învață sau muncesc doar pentru statut și pentru bani (morcovul) or doar pentru că le e frică de părinți sau rușine despre ce vor crede ceilalți (bățul).
Ceea ce e valabil în cazul nostru nu poate fi adevărat în cazul altora. Destul de convenabil, nu? Motivația intrinsecă pe care o recunoaștem în cazul nostru o identificăm ca fiind extrinsecă în cazul celorlalți.
Într-un studiu efectuat asupra studenților de la Stanford, la Facultatea de Drept, a rezultat că 64% dintre tineri aleseseră să învețe dreptul fie pentru că li s-a părut interesant, fie pentru că dreptul fusese visul lor cel mai de preț. În mod doar aparent curios, doar 12% dintre studenții de mai sus credeau că aceleași motivații intrinseci erau valabile și pentru restul studenților. Ce credeau despre ei? Cu siguranță o fac cu gândul la bani.
3. Facem ceea ce facem pentru că asta alegem
Și totuși, facem multe lucruri fără să țintim spre obținerea de bani. Și noi, și ceilalți. Gândește-te la cei ce practică alpinismul (e tare greu), la cei ce participă la maratoane (tot greu), la cei ce fac voluntariat și la cei ce aleg să crească copii (misiune extrem de solicitantă), pentru că da, e o alegere la urma urmei.
În toate exemplele de mai sus, și sunt convinsă că mai poți adăuga tu multe altele, oamenii nu sunt mânați de bani. Inclusiv în jobul pe care îl practică unii dintre noi, mulți aș îndrăzni să spun, nu suntem motivați exclusiv de bani. Și atunci de ce o facem?
Pentru că nu alergăm doar după bani, statut și putere. Alergăm mai des după onestitate, încredere reciprocă, solidaritate și dreptate. Alergăm după sens, iar sensul e dincolo de bani.
Câteodată, oferirea unui bonus financiar pentru un muncitor care prestează o anumită activitate poate fi contraproductiv. Motivația intrinsecă a respectivului riscă să se ofilească. Nu vreau să mă înțelegi greșit, nu susțin că nu ne bucurăm de micile atenții și măriri pe care le primim, dar banii, oferiți ca recompensă, au uneori și acest efect: ucid motivația intrinsecă.
Mă gândesc la experimentul cu studenții care, în schimbul câtorva dolari, au fost invitați să realizeze un puzzle. O făceau în mod curent, cu pasiune. Cei câțiva dolari i-au provocat inițial, dar interesul pentru realizarea puzzle-ului a scăzut proporțional.
Continuăm să presupunem că dacă nu sunt recompensați sau dacă nu sunt pedepsiți, oamenii sunt mai degrabă leneși, dar lucrurile sunt mai complicate de atât.
Pentru lucrurile și domeniile în care ne adâncim din proprie voință, pentru ceea ce facem pentru că asta alegem să facem, nici morcovul și nici bățul nu fac miracole.
Ci motivația intrinsecă, oricare ar fi ea.
Creștem împreună,
Diana
