Salutare,
Diana aici.
Mai avem timp pentru joacă? Încă din cele mai vechi timpuri, joaca a fost cel mai la îndemână mijloc pentru autocunoaștere, pentru cultivarea creativității și pentru integrarea în comunitate.
Am încetat să ne mai jucăm. Sau dacă totuși o facem, o facem cu frâna de mâna trasă.
Ce s-a întâmplat cu noi?
1. Homo Ludens
Omul se bucură de cea mai lungă copilărie dintre toate speciile existente pe pământ. De la termenul latin “ludens” provine conceptul românesc “ludic” – jucăuș. Joaca ne caracterizează mare parte din primii ani de viață, sau cel puțin așa e de dorit. De ce spun asta? Pentru că multe dintre chestiile pe care le numim pompos cultură au, cel puțin la origine, o doză importantă de joacă.
La o privire superficială, joaca poate părea o mare pierdere de timp, o risipă enormă. De ce să iei parte la joacă când sunt atâtea competiții și teste prin care să-ți măsori forțele? Nu știu cum e mai bine, dar ceea ce știu e că cele mai istețe animale – mă gândesc la gorile și la elefanți – au și cel mai jucăuș comportament.
Câinii și pisicile din casele noastre se joacă mai toată viața. Înclinația către joacă și iar joacă se manifestă indiferent de vârstă. Mai e și faptul că obiceiul de a se juca este în cazul animăluțelor din casele noastre un bun indicator al sănătății.
Să fie altfel în cazul nostru?
2. Joc-Joacă
Există o diferență notabilă între joc și joacă. Primul presupune reguli și limite, al doilea este deschis și liber. Ce vreau să spun cu asta… Între joc, văzut drept concurs, unde doi sau mai mulți adversari se înfruntă, uneori în uralele susținătorilor, ale părinților și ale împătimiților de competiții și joacă e o deosebire majoră. Când se joacă afară, nefiind supravegheați de părinți sau de altcineva, copiii își fac singuri regulile.
Copiii care au posibilitatea să se joace singuri gândesc și iau decizii singuri. Își asumă riscuri, își modelează comportamentul după al celorlalți și își antrenează imaginația și motivația. Nu au reguli stricte și tocmai de asta cooperarea și compromisul sunt la mare căutare. Mai mult, joaca este cel mai bun medicament împotriva plictiselii.
Cum joaca nu prea mai este la mare căutare, jocurile, mai ales cele electronice ne ocupă tot timpul. Dacă totul e pregătit în detaliu dinainte, de la grafică la sunete și desfășurare, cum vom mai reuși să ne dezvoltăm creativitatea și imaginația?
Creativitatea nu poate fi predată sau cumpărată. Poate fi exersată însă, iar joaca este una dintre cele mai ușoare modalități de a o face să înflorească.
3. Odă pentru joacă
Copiii de astăzi nu mai au mult spațiu pentru a-și satisface curiozitatea. Pentru a se descoperi prin joacă. Sunt tot mai des și mai mult ocupați cu teme, sport, meditații, pregătiri pentru teze, concursuri și competiții. Sunt tot mai mult conectați, implicați în jocuri și în atingerea unor obiective înalte. Nu spun că toate acestea sunt neapărat rele. Dar devin așa dacă se întâmplă cu prețul sacrificării timpului pentru joacă.
Joaca este despre căutare și descoperire. Despre încercare și creare. Despre eșec și prietenie. Joaca este cum vrei tu, nu cum îți spune un părinte sau un profesor. E pur și simplu aventura ta, unică și irepetabilă.
Oriunde te uiți, timpul pentru joacă e tot mai limitat. Indiferent de țara în care se află, copiii și tinerii de azi se joacă mai puțin în comparație cu generațiile trecute. Am citit pe undeva că ei, copiii, petrec în medie mai puțin timp pe afară, în aer liber, decât cei care se află în închisoare. În toate țările civilizate, cei mai mulți dintre copii sunt însoțiți la școală și vin însoțiți spre casă. Merg însoțiți la meditații, la activitățile sportive și… lista nu se termină aici.
Toate acestea le afectează autonomia și sentimentul că își controlează propria evoluție. Dezvoltă sentimentul că viața lor nu e decisă de ei, prin propriile forțe, ci de alții. Tot copiii de astăzi sunt mult mai puțin motivați. Când sarcinile pe care le primesc nu sunt notate își pierd rapid interesul. Sunt tot mai preocupați de teste, competiții și întreceri istovitoare și uită adesea să se joace. Liber și deschis, fără granițe și departe de ochii adulților. Uită să-și imagineze propriul univers.
Notele obținute la școală, liceu sau facultate tind să devină mai importante decât prietenia, camaraderia și compasiunea. Gonim cu motoarele turate spre perfecțiune și succes, dar în graba noastră pierdem multe dintre lucrurile care ne fac ceea ce suntem.
Lăsăm în urmă spontaneitatea. Lăsăm în urmă curiozitatea. Lăsăm în urmă și joaca, elementul care ne ajută să descoperim și să ne descoperim.
Creștem împreună,
Diana
