Salutare,
Sunt Alex.
Te provoc să te gândești la modul în care relaționezi cu cei din jurul tău. Să te gândești puțin și, apoi, să tragi linie.
Există unele persoane cu care te înțelegi mai bine decât cu altele. Îți vine foarte ușor să legi o conversație cu ele. Îți găsești întotdeauna cuvintele potrivite și totul pare că vine de la sine.
În schimb, cu alții nu reușești să te înțelegi mai deloc. Te simți încordat, mereu în gardă, și aproape de fiecare dată neînțeles. Nu prea înțeleg nimic din ceea ce le spui, știi ce zic?, și îți e imposibil să găsești motivul.
1. Suntem înconjurați de idioți?
Avem tendința să simplificăm lucrurile. Dacă suntem neînțeleși, nu stăm prea mult pe gânduri. Nu obișnuim să ne batem capul cu lucruri prea complicate. Tocmai de aceea, ajungem să credem că problema e la ceilalți. În fond, totul pare simplu. În timp ce unii sunt „valabili” și „de gașcă”, alții sunt cauze pierdute, deci capete pătrate.
Și, uite așa, problema și-a găsit rezolvarea. Cu unii oameni avem pur și simplu doar experiențe frumoase și decidem să îi păstrăm în preajma noastră. Cu alții, dimpotrivă, totul pare artificial și fără gust, și aceasta doar când nu se ajunge la conflict. Ce ar mai fi de adăugat?! Poate doar că e de dorit să facem stânga împrejur când ne lovim de aceștia. Sunt doar niște bieți „idioți”, incapabili să ne înțeleagă și să ne anticipeze mesajele, dorințele și acțiunile.
Din păcate, nu realizăm întotdeauna cât de eronat este acest mod de gândire. Nu ne dăm seama că îi judecăm nedrept pe ceilalți luându-ne pe noi drept model. Îi raportăm la viziunea noastră, la valorile pe care le avem și la modul nostru de a acționa. Nu le înțelegem algoritmul de funcționare, dar asta nu ne împiedică să îi etichetăm. Aproape fără să realizăm, în mintea noastră încolțește un verdict usturător: sunt înconjurat de idioți.
2. Dominanță și influență sau supunere și interiorizare?
Să fii categoric în privința unor persoane, doar pentru că ți-ai format deja o opinie superficială, e cât se poate de contraproductiv. Îți limitează potențialul și eventualele oportunități de colaborare. Să-i înțelegi pe oameni, depășind lucrurile pe care nu le aveți în comun, nu poate decât să te avantajeze. Pe tine, inițial, și pe toți cei cu care interacționezi, imediat după.
De ce unii sunt dominatori de la natură, în vreme ce alții sunt mai degrabă supuși din fire? De ce unii ard de nerăbdare să se implice și să ia taurul de coarne, asumându-și riscuri, în timp ce alții preferă să observe, cu răbdare și tact, preferând comoditatea pericolului?
O posibilă explicație pentru înțelegerea diferențelor dintre noi ne-o furnizează psihologul și inventatorul american William Moulton Marston. Conform cercetărilor sale, comportamentele oamenilor se împart în patru categorii: dominanți, implicați, supuși și reflexivi.
Fiecare dintre cele patru categorii conține o serie de particularități comportamentale.
Cu mici excepții, fiecare dintre noi e dotat cu trăsături din cel puțin două dintre grupurile de mai sus.
Plecând de la teoria lui Marston, în 1956, psihologul Walter Clarke a pus bazele sistemului DISC (Dominance, Influence, Steadiness and Compliance).
Deși nu este fundamentat științific, DISC s-a răspândit rapid în întreaga lume. De câteva decenii, companiile și corporațiile mari aplică acest sistem în procesul de angajare. Este o metodă eficientă de profiling, care are avantajul de a dezlega misterul comunicării dintre oameni și clasifică comportamentele acestora.
Și totuși, ce înseamnă DISC?
3. Roșu, galben, verde și albastru
Poate că DISC are pretenția de a descrie personalitatea oamenilor în funcție de apartenența la una sau mai multe categorii, însă nu acesta este rolul său. Dacă te gândești că personalitatea fiecăruia dintre noi, cu valorile, emoțiile, motivațiile, credințele, atitudinile și experiențele noastre, e dificil de măsurat, realizezi rapid că DISC nu definește tipul de personalitate căruia îi aparții, ci comportamentul tău observabil.
Altfel spus, DISC nu te definește ca persoană, cu așteptările și nerealizările tale firești, ci caracterizează felul în care acționezi și comunici. Îți poate fi de folos în încercarea de a te cunoaște, de a-i înțelege pe ceilalți, și de a alege cea mai bună modalitate de comunicare într-un context dat, cu beneficii pentru toate părțile implicate.
În cartea sa, „Înconjurat de idioți“, omul de vânzări Thomas Erickson folosește culorile roșu, galben, verde și albastru pentru a-i defini pe dominanți, implicați/influenți, supuși/stabili, respectiv pe cei interiorizați/conformiști.
Astfel, o persoană „roșie” este cel mai adesea directă în comunicare, hotărâtă în a merge cu propriile idei până în pânzele albe, centrată pe realizarea obiectivului și, nu de puține ori, agresivă în susținerea propriei viziuni. Persoanele „galbene” sunt mai preocupate de relațiile cu ceilalți, fiind cel mai adesea vorbărețe, prietenoase și optimiste, și sunt considerate demne de încredere de către ceilalți.
„Verzii” sunt interesați de menținerea păcii și ar face aproape orice pentru menținerea stabilității și a siguranței. Sunt descriși ca fiind relaxați, pasivi, răbdători și buni ascultători ai celorlalte culori. Pe de altă parte, „albaștrii” sunt aceia care sunt preocupați de detalii și de proceduri. Felul lor de a se comporta este cel mai adesea caracterizat de precauție, precizie, analiză și spirit metodic.
Vezi bine, comunicarea dintre noi rămâne o mare provocare. Rareori mesajul pe care îl transmiți va fi receptat de celălalt în forma în care l-ai conceput inițial. Perspectiva lui, ca și a ta, este dependentă de modele de referință, de preferințe specifice și, evident, de idei preconcepute. Tocmai de aceea, să știi ce trăsături ai tu și care sunt caracteristicile celor cu care interacționezi poate să ușureze înțelegerea mesajului și, deci, comunicarea.
Reține că toate aceste trăsături nu îți reflectă personalitatea, ci comportamentul, maniera în care acționezi. Indiferent dacă te regăsești într-una sau alta dintre culori, dacă ai caracteristici de la una sau mai multe tipologii, dispui de puncte forte și de vulnerabilități pe măsură.
Calitatea și claritatea interacțiunilor pe care le ai depinde în mare măsură de tine! Cel puțin așa susține autorul cărții de mai sus, pe care îți recomand să o frunzărești.
Creștem împreună,
Alex
