💪 Cum să gestionezi stresul înainte de Admitere | Descarcă ghidul

Ești ceea ce hrănești

Salutare,

Diana aici.

Avem darul de a crea sau prelua profeții. Putem chiar și să le îndeplinim, indiferent de direcție – în favoarea sau în dezavantajul nostru. Când ajungem să credem ceva cu tărie riscăm să devenim prizonieri ai acelei idei. Să fim copleșiți de adevărul nostru, sugrumați chiar, și să nu mai dăm dovadă de flexibilitate în raport cu alte date.

Cum crezi că stă treaba? Așa sau altfel?

Oricum ai crede, ai dreptate!


1. Profeția autoîmplinită

Unele lucruri sunt adevărate indiferent dacă le crezi sau nu. Fumatul ucide. Ca să fii medic valoros trebuie să înveți în permanență. Stalin a murit în 1953. Apa fierbe la 100 de grade Celsius.

Alte lucruri ajung să fie adevărate doar pentru că noi credem în ele. Mecanismul e simplu și poartă o denumire magică – profeția autoîmplinită. Da, efectul placebo este un exemplu de profeție autoîmplinită. Medicamentul inactiv despre care medicul ți-a spus că îți va face bine are șanse mari să îți amelioreze starea de sănătate. Dacă e injectabil, cu atât mai bine. Poate te surprinde, dar intervențiile chirurgicale sunt cel mai eficient placebo.

Efectul placebo funcționează și în sens opus. Dacă înghiți o capsulă despre care știi că-ți va face rău șansele să te îmbolnăvești de-a binelea sunt destul de mari. Spune în stânga și-n dreapta despre efectele adverse ale vaccinului, să zicem, și oamenii vor începe curând să le resimtă. Aici e vorba despre efectul nocebo.


2. Stop cadru – nocebo

În vara lui 1999, câțiva elevi dintr-o școală mică din Belgia au început să se simtă rău. Palpitații, cefalee, vărsături. Dimineața fuseseră bine, însă după prânz se declanșaseră simptomele supărătoare. Păreau să aibă aceeași stare de rău și, cu ajutorul părinților și al profesorilor, au identificat marele vinovat: Coca Cola. Toți cei care se simțeau rău o consumaseră în timpul pauzei.

Compania a fost asaltată de telefoane și plângeri. În cursul aceleiași zile, spre seară, a ieșit cu un comunicat prin care anunța că va retrage toate sticlele de pe rafturi și că va face cercetările necesare. Zis și făcut. Milioane de sticle și doze au fost retrase. Cumva, totul era tardiv. Plângerile s-au rostogolit cu repeziciune, iar copii din mai multe zone din Belgia erau transportați cu ambulanțele la spital. În doar câteva săptămâni peste 1000 de copii acuzaseră stări de rău, Coca Cola fiind considerat marele vinovat.

Între timp, au venit și rezultatele analizelor. Nu au fost depistate urme de pesticid, de agenți patogeni sau metale grele. Nici în urina copiilor nu s-a descoperit nimic. Copiii se îmbolnăviseră, e adevărat, dar nu Coca-Cola le provocase stările de rău.

Ce mai conta dacă cunoscută băutură răcoritoare chiar provocase simptomele? Oamenii credeau asta cu tărie și se așteptau la ce e mai rău.


3. Lupul

În incidentul de mai sus copiii nu s-au prefăcut. Chiar s-au simțit rău, însă nu din cauza consumului de Coca-Cola. Ei și părinții lor au crezut într-atât de mult că sucul le-a generat stările de rău încât se prea poate ca acel lucru să fi devenit real. Efectele placebo și nocebo ne învață că ideile nu sunt doar idei. Întotdeauna suntem ceea ce credem că suntem. Mereu găsim ceea ce căutăm și ajungem să prezicem ceea ce urmează să se întâmple, chiar dacă nu mereu în avantajul nostru.

Am ales să scriu despre nocebo pentru că perspectiva nu tocmai fericită pe care o avem despre oameni în general este tot un nocebo. Dacă ajungem să credem că majoritatea oamenilor sunt răi, nedemni de încrederea noastră, ne vom comporta în consecință. Ceea ce e trist e că abia atunci va ieși la suprafață tot ceea ce e mai rău și mai acru în noi.

Puține lucruri ne influențează universul atât de puternic ca percepția pe care o avem despre ceilalți oameni. Ideile pe care le avem în legătură cu ceilalți sunt ochelarii prin care îi privim. O facem uneori deformat, iar alteori obiectiv.

Este întocmai ca în parabola aia care circulă pe internet în care, ni se spune, în fiecare dintre noi se află doi lupi. Unul e rău, invidios, lacom, agresiv, iar celălalt – bun, altruist, modest, generos. Între cei doi lupi se duce o luptă permanentă. În fiecare dintre noi se duce această bătălie. Ce lup va ieși învingător la final?

„Lupul pe care îl hrănești”.


Creștem împreună,
Diana

Hei, merci că ai citit până aici! 🤗

↓ Te-ar putea interesa și următorul articol...