🎓 Învață cum să înveți pentru Admitere în stilul tău! Descarcă gratuit Harta completă a tipurilor de învățare!

Ecranul luminos

Salutare, 

Sunt Alex!

Când au devenit conversațiile așa epuizante?

Știu eu, doar am citit pe internet!

De câte ori nu ai ajuns într-o fundătură din cauza unei replici ca cea de mai sus? În zilele noastre, replica de mai sus ține loc de orice. Inclusiv de dovezi și de conexiuni logice. Aproape că nu poate fi combătut.

Accesul la informații, care e mai democratic ca oricând în trecut, nu ne-a făcut mai înțelepți sau mai atenți la argumentele celuilalt. Suntem prizonierii zgomotului de fundal și uităm să ascultăm. Să ne punem în cizmele celuilalt.

Ce am făcut de am ajuns tocmai aici?


1. Ecranul luminos

Internetul nu mai are răbdare. Din 1989, când programatorul Sir Tim Berners-Lee a inventat World Wide Web (clasicul „www”), internetul se află într-o ofensivă incredibilă. Pe toate fronturile. De la cele câteva mii de siteuri web existente în anii ’90, am ajuns la o cifră astronomică în ianuarie 2021: aproape 1.2 miliarde. Aproximativ 60% din populația lumii este conectată la internet și circa 54% dintre locuitorii Terrei sunt activi în Social Media.

Multe dintre barierele de comunicare din trecut au fost depășite. Putem afla, în timp real, ce se întâmplă în cel mai îndepărtat loc din lume. Facem cumpărături online și ne adunăm informațiile din sacul fără fund al internetului. Dar, oare, tot ceea ce se află la un click distanță merită toată atenția noastră?

Oamenii care cândva apelau la experiența și la sfaturile specialiștilor pot acum să scrie câteva cuvinte în navigatorul web și să primească răspunsuri aproape instantaneu. De ce te-ai mai baza pe cei cu mai multe studii decât tine, când poți foarte bine să îți culegi informațiile și singur?

Te doare burta? Nimic mai simplu. Ia-ți la întrebări computerul sau telefonul inteligent. „De ce mă doare burta?” va genera 417.000 de răspunsuri în mai puțin de o secundă. Ecranul îți va fi inundat de rezultate, unele dintre ele serioase, iar altele cât se poate de controversate. Ai libertatea să alegi și să-ți pui singur un diagnostic. 

Poate că medicul tău are altă părere. Dar cine e el să pună la îndoială un ecran luminos care îți oferă soluții în mai puțin de o secundă?


2. Legea lui Sturgeon

Trăim în Era Informației. Avem în buzunar mai multă cunoaștere decât a existat vreodată în cele mai mari biblioteci ale lumii. Trăim cu impresia că suntem atotștiutori și că avem opinii serioase cu privire la orice. Vrem să cuprindem totul cu mintea noastră și, în general, avem o percepție favorabilă despre propriile cunoștințe.

Și totuși… Mai mult nu înseamnă neapărat mai bine.

Majoritatea covârșitoare a faptelor și a informațiilor de pe internet nu sunt demne de încredere. Ba, uneori sunt de-a dreptul eronate. Cele mai multe dintre operele literare produse de omenire sunt slabe calitativ. Simplă maculatură. Marea majoritate a melodiilor de pe Youtube sau Spotify sunt slabe. Ca să nu zic de proastă calitate.

Există o logică în toată această dinamică și se bazează pe o observație făcută în anii ’50 în SUA.

Confruntându-se cu un val de critici la adresa cărților science-fiction, scriitorul american Theodore Sturgeon a dat o replică memorabilă. În apărarea sa și a cărților pe care le scria, a spus că „90% din orice sunt porcării”.

Ideea procentului de „90% porcării” a devenit între timp lege – Legea lui Sturgeon.

Păstrează proporțiile și gândește-te puțin. Cu unele excepții – sesiuni, perioade de concentrare etc. – pierzi zilnic circa 90% din timpul activ. Funcționează și viceversa. Rezolvi lucrurile în doar 10% din timpul pe care îl aloci sarcinilor zilnice. Restul e ocupat de fleacuri și de distrageri tentante. Aproape 90% dintre siteurile web existente azi sunt inactive și, probabil, 90% dintre prietenii tăi din social media nu-ți urează „La mulți ani!” de ziua ta.

Firește, procentul de 90% porcării nu poate fi aplicat integral, pretutindeni și în orice moment. 

Însă ideea e simplă și rămâne în picioare: fii conștient(ă) de balastul de lângă tine.


3. Scurtătura magică: internetul

Cine poate să mai contrazică pe cineva în zilele noastre? Cu atâtea răspunsuri la îndemână, e aproape imposibil să nu emiți păreri despre subiectele aflate în discuție. Asta chiar dacă, cel puțin uneori, bunul simț îți impune mai multă prudență.

În enormitatea sa, internetul oferă o scurtătură înșelătoare către cunoașterea aprofundată. Sunt mulți aceia care mimează împlinirea intelectuală și care se amăgesc în legătură cu rolul internetului de sursă inepuizabilă de „fapte”. La urma urmei, faptele nu sunt același lucru cu abilitățile și cu cunoașterea. Și aceasta când faptele sunt totuși „fapte”. În lada de gunoi a internetului coexistă munți de informații contradictorii și falsuri acceptate.

În dezbaterile pe care le purtăm, apelul la internet joacă rolul artileriei. Ne bombardăm adeseori partenerii de discuție cu informații aleatorii, fără legătură între ele, doar pentru a ne impune punctul de vedere. Orice încercare rațională de discuție iese din calcul. 

Am citit eu pe internet” riscă să devină argumentul cel mai puternic, imposibil de demontat.

Cel puțin pentru universul vast al internetului, Legea lui Sturgeon pare să subestimeze realitatea de la firul ierbii. Volumul imens de date te lovește din toate direcțiile. E imposibil să separi zgomotul de fond de cunoașterea cu adevărat relevantă. Chiar dacă reușești să o faci – și nu e deloc ușor – informațiile bune sunt acoperite de date lipsite de valoare și de devieri bizare.

Există și o veste bună. Găsirea tuturor informațiilor valabile presupune o abilitate clară. Să știi să navighezi printre valurile înșelătoare de date și de fapte inutile postate de toată lumea și să „acostezi pe insulele sigure”. Puține la număr, dar valoroase.

Pentru cei care au o minimă instruire în domeniul cercetării și știu ce caută, internetul e o binefacere. Ei știu să aprecieze seriozitatea unui autor și mai știu și să analizeze proveniența informațiilor.

Dar cum îi poți ajuta pe oamenii care au deja dificultăți în a extrage informații relevante de la cele câteva zeci de canale TV existente? De pe social media sau din milioanele de pagini web care oferă conținut pentru simplul motiv că pot să-și plătească prezența în online?

Răspunsul nu e unul simplu. E cu atât mai dificil să găsim o soluție, câtă vreme spațiul public din online e inundat cu informații greșite și reacții ridicole. Situația nu e deloc inofensivă. Pe cât de eronat e conținutul pe care îl consumăm în online, pe atât de deformată e realitatea noastră.

Cercetarea e dificilă, iar pentru cei mai mulți dintre noi e de-a dreptul plictisitoare. Dacă ne așteptăm să obținem mereu informații valoroase cu cel mai mic efort și aproape instantaneu, e foarte posibil să fim la doar un pas de dezinformare.

Ce putem face?

Multe lucruri.

Până una alta, să înțelegem că internetul e un simplu agent, nu un arbitru. Nu reprezintă cea mai înaltă autoritate în materie de informare și, când totuși o face, e recomandat să fie utilizat cu responsabilitate.

Poate că e acesta e un prim pas.

Un început bun.


Creștem împreună,
Alex