Salutare,
Diana aici.
Și pentru că am deschis subiectul singurătății săptămâna trecută, rămânem prin zona și astăzi. Doar că povestim puțin despre un alt tip de singurătate. Despre singurătatea pe care parțial o mai putem numi și bulă socială sau izolaționism intelectual.
1. Singurătatea intelectuală
Sună fancy, dar nu este. Poate te gândești la un poet, o minte de geniu neînțeleasă de hoardă, dar este o sintagmă cu o realitate din ce în ce mai pregnantă.
Nu este niciun secret că este în natura creierului nostru să căutăm tipare familiare cum ar fi oameni similari nouă, mai ales ca opinii sau diferite surse mediatice care să ne susțină opiniile. Se numește tendință confirmaționistă.
Se întâmplă de când lumea și pământul. În anii anteriori frunzăream ziarele, presa locală, mai vorbeam cu vecinii și, în general, ne informam din surse foarte apropiate de noi. Acum, ne luăm principalele informații și viziuni asupra lumii din surse online.
Probabil ai observat și tu, sistemul online este din ce în ce mai mult croit pe măsura opiniilor și intereselor tale deja existente (urmărește doar ce tipuri de reclame ți se bagă pe gât, ca să te convingi).
Întregul sistem online și mai ales partea de Social Media s-au combinat pentru a crea o stare de izolare intelectuală în care suntem rareori expuși unor puncte de vedere opuse sau măcar diferite. Acest lucru, asociat cu tendința umană de a accesa informații care să ne susțină perspectiva și viziunea, au creat cocktail-ul perfect ca omenirea să devină din ce în ce mai izolată. Fără să devenim poeți sau genii neînțelese în acest proces.
2. Corecția
În mod natural, încercăm cu constanță să apropiem alți oameni de noi, de ideile noastre, de lumea noastră. Când încercăm să modificăm opinia cuiva, diferită de a noastră, sperăm că niște dovezi concrete care să ne susțină punctul de vedere vor fi suficiente.
Sunt sigură că ai imagini cu tine în minte prezentând altora cifre, fapte concrete și tot felul de informații în aspirația de a-i apropia de tine. Pare oarecum simplu: avem nevoie de date ca să ne upgradăm. Cu dovezile primite ar trebui să ne modificăm opiniile în acord cu ceea ce am aflat.
Deși simplu, din păcate, acest lucru se întâmplă cu o frecvență scăzută. Dacă încerci să modifici percepțiile cuiva, te vei lovi în cea mai mare parte de reactanță. Radarul anti-persuasiune instalat în creierele noastre intră în funcțiune și interlocutorul tău va rămâne cu garda sus. Sau poate tu vei rămâne așa, în cazul în care ție îți prezintă cineva ceva aflat la granița lumii tale intelectuale.
Ne mișcăm cu destul de multă lentoare în direcția upgradării, schimbării sau diversificării lumii noastre intelectuale. Rămânem mult prea des în ograda familiarității și în modulul tendință confirmaționistă a creierului.
3. Traversarea punții despărțitoare
Trăitul în limitele bulei sociale are două efecte negative.
În primul rând ne face lumea mai săracă. Tehnologia evoluează într-un ritm foarte rapid, iar algoritmii devin din ce în ce mai preciși în a ne furniza informații care se mulează pe ceea ce ne interesează deja. Asta înseamnă că intră în sfera noastră intelectuală foarte puține lucruri care ar putea să ne ofere o confruntare majoră cu ceea ce am construit până acum.
În al doilea rând, suntem și mai singuri. Pentru că rareori suntem expuși unor puncte de vedere opuse, se creează o stare de izolaționism intelectual. O soluție ar fi să construim o punte către alte bule sociale, să le traversăm, și să trecem dincolo de caricaturi, stereotipuri, cârcotași veșnic nemulțumiți și să vedem că sunt acolo alte ființe umane. Pentru că fie când tu respingi ideile cuiva, fie când ale tale sunt respinse apare singurătatea. Și retragerea în bulă.
Îți las mai jos trei modalități de a scurta distanța și de a ajunge cu alți oameni la o apropiere intelectuală:
găsirea centrului mobil – atitudinile ferme față de o problemă duc la un volum mic de informații la care cineva este dispus să reflecteze. Zona de acceptare este una restrânsă, iar cea de respingere este una vastă. În astfel de cazuri, caută centrul mobil. Adică, idei sau chiar indivizi care se află la o distanță mai mică și care arată niște opinii contradictorii sau o disponibilitate de schimbare. Începe cu acele idei sau cu acele persoane.
cere mai puțin – după găsirea centrului mobil, poți parcurge o distanță mai mare cerând puțin. Cerând ceva ce nu se află nici în aria de acceptare, dar nici în cea de respingere. Schimbările mari sunt de cele mai mult ori sortite eșecului, însă fragmentarea schimbării dă roade.
modifică așezarea pe teren ca să găsești un punct de convergență – cererea mai modestă scurtează distanța. Dar poate că persoana din fața ta este realmente baricadată în propriile idei. Poți aplica tehnica schimbării de teren. Găsește un domeniu în care sunteți deja de acord și folosește-te de el ca de un punct de referință pentru zona în care vrei să îl aduci.
Ideal ar fi ca ideile de mai sus să le aplici nu doar atunci când încerci să aduci pe cineva în sfera ta, ci și atunci când încerci să ieși din inerție și să vezi lumea cu alți ochi.
Caută punctul sensibil, disponibil la o schimbare. Fragmentează acea schimbare pentru a o digera mai ușor. Găsește apoi un teren confortabil și folosește-l ca punct de referință pentru a construi un teren nou.
Creștem împreună,
Diana
