Mailul de Vineri

Am ales să încep în această primă vineri cu un subiect care, în mod normal, mă făcea să strâmb puțin din nas. De ce? Pentru că atât sensul pe care eu i-l atribuiam, cât și percepția generală a celorlalți, mă făceau să mă țin departe de el. Subiectul este sacralitatea, primul nostru punct pe agendă. Unul dintre lucrurile care ne separă cel mai clar de dragele noastre animale este aspirația către sacru. Nu prea conștientizăm că avem această năzuință deoarece asocierea cea mai frecvent întâlnită a acestui termen este cu religia.

Știu că sună contra-intuitiv, însă adversitățile apărute în calea noastră nu ne sunt inamici. Sunt, mai degrabă, căile sau instrumentele prin care putem fi varianta noastră cea mai bună. Asta înseamnă că ar trebui să mulțumim cerurilor pentru perioadele tulburi? Nu. Dar putem să găsim calea de a fi varianta noastră ideală la care mai visăm câteodată cu ochii deschiși? Cred că da.

Mulți dintre termenii pe care îi folosim în prezent și-au pierdut sensul inițial. Unii doar au fost goliți de sens, rămânând o carcasă învechită, în vreme ce alții au sfârșit prin a fi percepuți altfel. La fel ca oamenii și societățile, cuvintele cunosc o evoluție specifică. Au o viață proprie. Reflectă schimbările pe care le suferă și accepțiunea generală la care ajung. Economie este un asemenea termen. De la sensul inițial și până la cel pe care i-l rezervăm în prezent a cunoscut o transformare revoluționară. Ceea ce e cu adevărat interesant e că istoria sa ne spune multe despre societatea de piață în care trăim în prezent.

Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.

Gândul la un câștig viitor sau frica de ratare? Ce anume ne mână înainte? Ce ne dă forța să turăm puternic motoarele și să mergem mai departe?Prea adesea ne gândim că frica și perspectiva unui câștig imediat sunt responsabile de mutarea munților din loc. Prea adesea trecem sub tăcere rolul motivației intrinsece, fie că este lupta pentru dreptate, pentru justiție, pentru bunătate, iubire, pace sau competență.

Ți s-a întâmplat să înveți zeci de pagini pentru un examen, ba chiar să te verifici și să realizezi că înțelegi cam tot, iar la examen… nimic? Ți s-a blocat deci, vreodată, creierul fix când aveai nevoie de el? Și culmea, ajungi acasă, speli vasele demoralizat de eșec și BAM! celulele mitrala sunt celule mari piramidale… Ce c***t, nu puteam să-mi amintesc mai devreme asta?!

Dacă nu îți petreci un timp destul de mare din viață cerând feedback de la oamenii din viața ta, este imposibil să îți conturezi o imagine prea clară despre cine ești. Mecanismul de apărare numit raționalizare va găsi tot timpul scuze și explicații pentru felul în care ești, în care acționezi și în care gândești.

Așa cum știi, continuu astăzi cu un scurt material despre sănătatea mentală. Este un subiect pe care te invit să-l tratezi cu cea mai mare seriozitate. Psihicul uman este puntea noastră de legătură, punctul nostru comun, al tuturor. Dacă nu ne îngrijim de sănătatea acestuia, calitatea vieții, personale și comunitare, se prăbușește.

Justiția nu e înfăptuită de mulțimi, ci de magistrați. De persoane înalt calificate de la care cu toții ne așteptăm să împartă dreptatea cu discernământ și în mod corect. La fel, actul medical nu este realizat de mulțimi. Medicii, specialiștii în tratare și prevenire sunt cei care salvează situația. Chiar și așa, sunt și situații, deloc puține, în care înțelepciunea mulțimilor e cartea câștigătoare. Unde-s mulți, puterea crește. Așa e, în anumite cazuri chiar așa stau lucrurile.

Cultura urbană și experiențele contemporane ale Coreei de Sud sunt exportate în fiecare zi cu mult succes. De mai bine de 20 de ani, „stilul coreean” trezește simpatie aproape peste tot. Pentru o țară mică, care numără puțin peste 51 de milioane de locuitori, este o reușită fabuloasă. Spun țară mică pentru că așa e: are o suprafață comparabilă cu a Transilvaniei!