Introducere
Salutare, Ema! Îți suntem enorm de recunoscători că ai vrut să ne împărtășești din experiența unui examen reușit de admitere la medicină.
După cum cu siguranță știi, pentru că ai trecut prin asta, e o perioadă foarte dificilă pentru cei care dau admiterea pentru că totul e o nebuloasă: Cât de grele vor fi grilele? Cât ar trebui să învăț ca să mă asigur că intru la buget? Cum se presupune că ar trebui să învăț eu toate detaliile?
Și de aceea cred că elevii care dau admiterea au nevoie de repere. Au nevoie să urmeze modelul unor oameni care nu doar că au reușit, dar au și excelat.
Noi i-am întrebat pe elevi ce ar vrea să afle și am primit peste 200 de reply-uri, pe care le-am interpretat, le-am grupat și am obținut cele mai arzătoare 15 întrebări.
Imaginează-ți ce ai vrea tu să afli de la cineva pe care îl vezi ca pe un mentor…
Încă o dată, apreciem enorm ajutorul tău. Mulțumim!
1. În primul rând, vreau să te întreb: „De ce medicina?”. Cum ai ales drumul acesta?
Ambii părinți lucrează în domeniul social, ocupându-se în principal de copiii din medii defavorizate, iar dragostea lor pentru copii mi-a fost insuflată și mie, întrucât de mică am avut des tangență cu aceștia.
Când am mai crescut, prin gimnaziu, am început să mă întreb cum ar fi să pot și eu să-i ajut pe cei care se confruntă cu probleme. Deja îmi plăcea să lucrez cu oamenii, însă voiam să-i pot ajuta și mai mult, iar atunci mi-am dat seama că practicând medicina le pot oferi un viitor mai bun.
2. Ok. Foarte mulți dintre elevi au întrebat, când au auzit „10”: „Care este secretul tău?”. Știm că este vorba de mult efort, dar care anume crezi că a fost factorul definitoriu?
Încă de la început am plecat cu gândul și scopul de a face o diferență în viețile celor cu care am tangență. Deși e un drum dificil de parcurs, mereu am încercat să-mi amintesc de ce am ales această cale în primul rând și, în al doilea rând, să mă focusez pe bucuria pe care o voi putea aduce oamenilor pe care-i voi ajuta.
3. Pentru că examenele diferă de la o facultate la alta, aș vrea să te întreb care sunt materiile la care ai dat admiterea.
La UMF Cluj admiterea la medicină constă în 25 întrebări de biologie și 25 întrebări de chimie (organică și anorganică).
4. Iată una din cele mai mari curiozități ale viitorilor mediciniști: „Când te-ai apucat să înveți?”.
Eu am încercat să iau lucrurile treptat și din timp. Astfel, la chimie teoretic am început să învăț din clasa a 10-a (doar că învățam fiecare capitol treptat, fără grabă), iar la biologie din clasa a 11-a.
Cea mai intensă muncă am depus-o în clasa a 12-a când am reluat tot ce am învățat, și pot spune că abia în clasa a 12-a am învățat cum trebuie. Până atunci, în ceilalți doi ani, doar m-am familiarizat cu informațiile, iar în clasa a 12-a mi-a fost mult mai ușor.
5. Și cum arăta o zi din viața ta? Câte ore/pagini învățai zilnic? Ai învățat constant, sau ai avut și anumiți timpi morți?
În perioada școlii (înainte de corona) încercam să învăț măcar trei-patru ore pe zi, iar în lunile de pandemie acesta era singurul meu scop, ajungând de la 6 ore chiar și la 10 ore pe zi. Ideea e că eu nu-mi propuneam un anumit număr de pagini sau de ore pe zi.
Săptămânal îmi notam într-o agendă ce vreau să reușesc în săptămâna respectivă atât la biologie, cât și la chimie, iar învățatul mi-l orientam în funcție de zile. Cred că mai dese au fost săptămânile în care nu reușeam să-mi fac tot ce mi-am propus decât cele în care finalizam tot. Însă asta nu mă descuraja; începeam noua săptămâna cu treburile restante.
Am avut și timpi morți în care nu mai voiam să văd nicio carte, nicio grilă, și mi-am dat seama că mă suprasolicitam. Atunci am decis ca zilele de duminică să fie dedicate pentru tot felul de activități cu excepția învățatului. Dacă simțeam că nu mai vreau să învăț, îmi mai păcăleam creierul cu gândul că mai e puțin până duminică, și asta dădea roade de cele mai multe ori.
6. Foarte mulți se întreabă cum ar putea să învețe mai repede, să înțeleagă mai bine materia și să o rețină pentru mai mult timp. Tu cum ai reușit? Ai putea să ne împărtășești din metodele și tehnicile tale de învățare?
Pe mine m-au ajutat foarte mult post-it-urile. Îmi scriam informații pe care nu le puteam reține, iar bilețelele le lipeam peste tot: prin dulap, prin cărțile pe care le citeam, prin caietele de școală. Găseam aceste bilețele random, și atunci când le citeam creierul meu procesa informația, și deja recapitula mai multe informații din același domeniu.
Apoi m-au ajutat mult jocurile de cuvinte și propriile reprezentări schematice. Când găseam informații care nu aveau niciun sens încercam să le caut o conotație reală, să le asociez cu ceva cu care chiar am tangență în viața cotidiană.
7. Cât de des recapitulai și cum te testai? Făceai grile? Și dacă da, cât de mult te-au ajutat acestea?
Voi povesti aici fix ce am făcut în clasa a 12-a, pentru că atunci am învățat cel mai serios (până atunci încercam să învăț capitolele și să fac grilele, dar nu se lipeau prea multe de mine).
În principal îmi propuneam un capitol de biologie și un capitol de chimie în fiecare săptămână. În primele trei-patru zile ale săptămânii reluam teoria, iar ultimele zile le dedicam grilelor.
Grilele au jucat un aspect absolut esențial în pregătirea mea. Ele sunt concepute de fiecare universitate, iar tu trebuie să reușești să înveți să gândești ca oamenii care au conceput aceste grile, să vezi lucrurile din punctul lor de vedere.
Cred că o să țin minte toată viața când am învățat „Celula” în clasa a XI-a, și eram atât de sigură pe informația pe care o știam, însă în momentul în care am început să lucrez niște grile am dat greș total. Atunci mi-am dat seama că nu degeaba există aceste culegeri de grile, ci ele au un rol esențial în pregătire.
Deja în clasa a 12-a când știam cu ce am de a face și cum sunt gândite grilele, ajunsesem să mi se pară o nimica toată chiar grilele de la sistemul nervos (care de multe ori sunt considerate drept cele mai mari bătăi de cap).
8. Ai ales să înveți singură, sau ai făcut și meditații? De asemenea, te-ai rezumat la manuale, sau ai folosit și alte surse?
Am avut parte de profesori foarte buni, deschiși să-mi răspundă la întrebări, dar cel mai mult a fost munca mea individuală pentru că, la urma-urmei, EU cu ale mele cunoștințe m-am dus la examen.
Ca materiale extra: la chimie mi-a fost de mare ajutor culegerea de la Alexandrescu, iar la biologie am mai folosit atlase pentru o mai bună reprezentare a unor figuri.
9. Cum a fost să înveți în paralel și pentru admitere, și pentru bac?
La Cluj nu contează deloc bacul, așa că nu i-am dat mare atenție. Am încercat să învăț constant pe perioada liceului (în special în clasa a 9-a, a 10-a. și chiar parțial a 11-a).
Deja de la jumătatea clasei a 11-a gândul meu era exclusiv admiterea, iar pentru bac mă pregăteam doar cât reușeam la clasă (mai ales că în această perioadă profesorii sunt mai indulgenți și ne lasă să lucrăm la ce vrem noi).
Acasă era perioadă de învățat doar pentru admitere, iar la școală era doar pentru bac.
10. Cu toții știm cât de grea e viața unui elev în clasa a XII-a, și atunci e firesc să ne întrebăm: „Există viață (socială) înainte de admitere?”. Ai reușit să te împarți între învățat și familie, prieteni, iubit, etc.?
Și mie mi-a fost teamă că voi ajunge să nu mai văd lumina soarelui un an de zile ca să reușesc să intru la facultate. Dar chiar nu a fost așa. Am avut timp să ies cu prietenii, să fac și din lucrurile care-mi plac.
La un moment dat doar să înveți devine monoton, și ai nevoie și de alte activități, iar între a sta pe scaun cu caietul deschis holbându-mă la el și a ieși la o plimbare o oră să mă destind, e mult mai de folos a doua variantă.
Desigur, e nevoie de înțelepciune în gestionarea timpului și a activităților. Am spus și mai sus, la mine duminica era ziua mea complet liberă de la învățat, și mi-a prins enorm de bine.
11. Cum ai reușit să te motivezi pentru a învăța atât de mult, mai ales în momentele acelea când pur și simplu simți că nu mai poți?
Cel mai mult am disperat în ultima lună. Deja simțeam cum se aproprie admiterea și gândul că trebuia să reiau ceea ce deja reluasem de atâtea ori mi se părea exasperant.
Însă de fiecare dată am încercat să-mi aduc aminte de ce am început tot acest drum, iar apoi – și mai de efect – îmi puneam întrebarea:
Ce e mai greu? Să mai trag acum tare o lună sau să stau un an întreg acasă și să reiau aceleași informații din nou și din nou?
O lună pare mult, dar e mai puțin decât încă 12 luni.
12. Spune-ne, te rog, cât de mare a fost stresul și cum ai reușit să manageriezi frica de eșec, pe care o avem cu toții.
Înainte de simularea din mai nici nu puteam să dorm noaptea. Adormeam pe la 2-3 și la ora 7 eram în picioare fiindcă simțeam stresul tot mai puternic.
În perioada asta mi-a fost de mare ajutor familia care m-a sprijinit și încurajat când eu simțeam că nu mai pot face față, dar și credința că ce e al meu îmi e pus deoparte și că, întrucât am muncit atât de mult, o să am un rod bun.
În fiecare dimineață aveam de făcut o alegere: să mă las copleșită de sentimentele de incertitudine, de gândurile că sunt oameni care știu mai multe decât mine, sau să fac ceva în a mă perfecționa, în a munci mai mult, în a învăța mai mult.
13. Dar examenul cum ți s-a părut? Sau, dacă vrei, examenele. Te-ai simțit pregătită? Ai reușit să te încadrezi în timp?
Examenul a fost o experiență interesantă cu toată treaba cu covid și măsurile care au trebuit luate. Cel mai mare stres al meu era că voi avea temperatura prea mare și eventual nu mă vor lăsa în examen. Însă a fost bine.
E destul de încurajator să te afli într-o sală cu oameni de aceeași vârstă cu tine care trec prin aceleași stări prin care treci și tu. În plus eram destul de familiarizată cu scenariul, întrucât în clasa a 11-a am fost la simulare și deja atmosfera era una relativ cunoscută.
14. Care e cel mai important lucru pe care trebuie să îl știe elevii înainte să susțină admiterea la medicină?
E greu. Ba chiar foarte greu. E multă informație, e greu examenul propriu-zis. Însă e greu și cu tot stresul care se adună, cu toate emoțiile pe care le ai în tine.
Cu toate astea, studenți care au trecut fix prin aceleași lucruri au reușit, așa că indiferent de cât de greu și de imposibil pare pe moment, există mereu o cale.
În zilele dinaintea admiterii cel mai important e să te odihnești cât ai nevoie.
15. Ai vrea, pe final, să le transmiți ceva colegilor care dau în 2021 admiterea la medicină?
Să privească fiecare zi ca pe o nouă oportunitate, fără a se lăsa influențați de ziua care a trecut.
Dacă ieri ai avut o zi productivă, super! Azi poate fi chiar mai bună decât ieri! Dacă ieri ai ajuns în stadiul în care îți venea să pui pe foc toate materialele, nu lăsa ca asta să te influențeze și azi.
Azi e o nouă șansă și o nouă posibilitate de a ajunge mai aproape de împlinirea scopului tău.
Super, Ema! Îți mulțumim încă o dată că ai acceptat să stai de vorbă cu noi. Suntem convinși că răspunsurile tale îi vor ajuta enorm pe cei care dau la anul admiterea la medicină!
Îți urez mult succes la facultate de medicină și, în continuare, o strălucită carieră de medic!
